ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE FACE LUMINĂ, MĂCAR PARTE, ÎN MATERIA EXECUTĂRILOR SILITE ILEGALE PORNITE DE RECUPERATORII DE CREANȚE
Prin încheierea din data de 25 octombrie 2017 pronunțată în dosarul 8860/306/ 2015 Tribunalul Sibiu a decis sesizarea Înaltei Curți Casație și Justiție conform art. 519 din Codul de Procedură Civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile de dezlegare a următoarei chestiuni de drept: dacă dispozitiile Cărții I, Titlul II, Secțiunea a IV-a, art. 84 se aplică și în faza executării silite, respectiv dacă Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii se referă și la faza de executare silită atunci când folosește sintagma în fața instanțelor judecătorești (vedeți aici încheierea de sesizare: http://www.scj.ro/CMS/0/PublicMedia/GetIncludedFile?id=19380 ).
Amintim că și noi am ridicat această problemă (a se vedea în acest sens http://www.contestaexecutare.ro/anulare-executare-silita.html) unde am arătat că potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9/2016 pronunțată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.
Am susținut cu acel prilej că, din punctul nostru de vedere, în procedura constestației la executare, toate executările pornite în baza unei cereri semnate de mandatar, de consilierul juridic sau avocatul Mandatarului trebuie anulate.
Unele instanțe, însă, au considerat că Decizia ICCJ face trimitere doar la cererea de chemare în judecată și reprezentarea în fața instanțelor de judecată, cererea de executare fiind formulată în fața executorului judecătoresc, acesta nefiind instanță, Decizia ICCJ nu s-ar putea aplica prin analogie.
Argumentele pentru care considerăm că recuperatorii de creanțe nu pot reprezenta Banca sau alte persoane fizice sau juridice în faza de executare silită sunt următoarele:
b) bunul sau, după caz, felul prestaţiei datorate;
c) modalităţile de executare solicitate de creditor.''
Așadar, când reglementează cererea de executare silită, legiuitorul trimite expres la art. 148 care stabilește cuprinsul oricărei cereri adresate instanței și la art. 84 Cod Procedură Civilă ,,sau prin reprezentant legal ori convenţional'' fiind cel care guvernează întreaga materie a procedurii civile în ce privește reprezentarea convențională.''
Cuprinsul minimal al cererii de executare silită potrivit legii este al oricărei cereri adresate instanței, la care se adaugă mențiuni specifice relevante din prisma executării silite.
A susține altceva înseamnă a spune că atunci când cererea nu se numește fix cerere de chemare în judecată și se numește ,,cerere de valoare redusă'', ,,ordonanță de plată'', etc., aceasta ar putea fi redactată și semnată de oricine, ori este clar că nu asta a fost interpretarea dată de Înalta Curte prin Decizia nr. 9/2016.
Prin Decizia nr. 19/19.03.2018, pronunțată în dosarul nr. 3251/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă în dosarul nr.8860/306/2015 şi, în consecinţă, a stabilit că:
În interpretarea şi aplicarea art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convenţională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin decizia nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Dezlegarea dată chestiunilor de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 664 Cod Procedură Civilă reglementează conținutul cererii de executare silită, stabilind că:
(1) Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
(3) Cererea de executare silită, în afara menţiunilor prevăzute la art. 148, va cuprinde:
a) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi debitorului;
b) bunul sau, după caz, felul prestaţiei datorate;
c) modalităţile de executare solicitate de creditor.
(4) La cerere se vor ataşa titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, şi dovada achitării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum şi, dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege
Art. 148 Cod Procedură Civilă arată că (1) Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii, precum şi semnătura.
Ori semnătura de pe cererea de executare silită nu poate aparține decât persoanei care legal poate avea calitatea de reprezentant conform art. 84 Cod Procedură Civilă, adică în niciun caz recuperatorii, consilierii juridici angajati de aceștia sau avocați contractați de recuperatori, astfel cum s-a stabilit deja prin Decizia nr. 9/2016.
Amintim că și noi am ridicat această problemă (a se vedea în acest sens http://www.contestaexecutare.ro/anulare-executare-silita.html) unde am arătat că potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9/2016 pronunțată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.
Am susținut cu acel prilej că, din punctul nostru de vedere, în procedura constestației la executare, toate executările pornite în baza unei cereri semnate de mandatar, de consilierul juridic sau avocatul Mandatarului trebuie anulate.
Unele instanțe, însă, au considerat că Decizia ICCJ face trimitere doar la cererea de chemare în judecată și reprezentarea în fața instanțelor de judecată, cererea de executare fiind formulată în fața executorului judecătoresc, acesta nefiind instanță, Decizia ICCJ nu s-ar putea aplica prin analogie.
Argumentele pentru care considerăm că recuperatorii de creanțe nu pot reprezenta Banca sau alte persoane fizice sau juridice în faza de executare silită sunt următoarele:
- Executarea silită este considerată în doctrină a doua fază a procesului civil, prima fiind judecata propriu-zisă, ,,în alți termeni, s-a arătat că judecata și executarea silită nu reprezintă decât două forme, faze ale aceleiași instituții-acțiunea civilă, astfel, pășind de la o formă sau fază la cealaltă, nu ieșim din câmpul dreptului la acțiune'' (a se vedea Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Traian Cornel Briciu în Lucrarea Drept procesual civil, Ed. C.H.Beck, ed. 5, pag. 475 și autorii acolo citați). Ori, în materia executării silite bancare, unde nici măcar nu există o judecată pe fond, dat fiind caracterul executoriu al contractului de credit, faza executării silite, în sine, rămâne tot procesul civil. Astfel, nu putem vedea executarea silită în afara procesului civil, procedurii civile, ca o materie de sine stătătoare;
- Art. 664 Cod Procedură Civilă reglementează condițiile formale ale cererii de executare silită şi stabilește că: (2) Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, la biroul executorului judecătoresc competent (...) și în afara menţiunilor prevăzute la art. 148, va cuprinde:
b) bunul sau, după caz, felul prestaţiei datorate;
c) modalităţile de executare solicitate de creditor.''
Așadar, când reglementează cererea de executare silită, legiuitorul trimite expres la art. 148 care stabilește cuprinsul oricărei cereri adresate instanței și la art. 84 Cod Procedură Civilă ,,sau prin reprezentant legal ori convenţional'' fiind cel care guvernează întreaga materie a procedurii civile în ce privește reprezentarea convențională.''
Cuprinsul minimal al cererii de executare silită potrivit legii este al oricărei cereri adresate instanței, la care se adaugă mențiuni specifice relevante din prisma executării silite.
A susține altceva înseamnă a spune că atunci când cererea nu se numește fix cerere de chemare în judecată și se numește ,,cerere de valoare redusă'', ,,ordonanță de plată'', etc., aceasta ar putea fi redactată și semnată de oricine, ori este clar că nu asta a fost interpretarea dată de Înalta Curte prin Decizia nr. 9/2016.
Prin Decizia nr. 19/19.03.2018, pronunțată în dosarul nr. 3251/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă în dosarul nr.8860/306/2015 şi, în consecinţă, a stabilit că:
În interpretarea şi aplicarea art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convenţională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin decizia nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Dezlegarea dată chestiunilor de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 664 Cod Procedură Civilă reglementează conținutul cererii de executare silită, stabilind că:
(1) Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
(3) Cererea de executare silită, în afara menţiunilor prevăzute la art. 148, va cuprinde:
a) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi debitorului;
b) bunul sau, după caz, felul prestaţiei datorate;
c) modalităţile de executare solicitate de creditor.
(4) La cerere se vor ataşa titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, şi dovada achitării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum şi, dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege
Art. 148 Cod Procedură Civilă arată că (1) Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii, precum şi semnătura.
Ori semnătura de pe cererea de executare silită nu poate aparține decât persoanei care legal poate avea calitatea de reprezentant conform art. 84 Cod Procedură Civilă, adică în niciun caz recuperatorii, consilierii juridici angajati de aceștia sau avocați contractați de recuperatori, astfel cum s-a stabilit deja prin Decizia nr. 9/2016.
