Recuperatorii de creanţe. Între poveste şi realitate
Conceptul de ,,recuperări creanţe’’ s-a impus în piaţă pe fondul sărăciei, birocraţiei şi absenţei oricărei preocupări de a fi introduse în şcoală ore de educaţie juridică, dar mai ales, s-a impus din lăcomia sistemului bancar pe fondul crizei economice.
Astfel, la îndemâna băncii cu un portofoliu mare de credite neperformante era să ,,îşi’’ înfiinţeze un SRL sau să colaboreze cu un SRL ,,specializat în recuperări creanţe’’.
Creditele neperformante erau cesionate la un preţ infim către SRL-urile infiinţate de aceste banci pentru o serie de avantaje de ordin fiscal, de rating etc.
Numeni nu pierdea- banca era curăţată, creditele puteau fi urmarite în continuare de SRL-urile ,,agreate’’/înfiinţate de bănci, etc.
Imaginaţi-vă lobby-ul imens creat în jurul acestei idei, fondurile imense angajate în publicitate, pentru ca o idee atât de respingătoare ca hărţuirea să fie adoptată de societate în ansambul său ca o stare de normalitate, mahalagismul la rang de profesie.
Pe acest fond au apărut socităţiile comerciale care nu sunt ale băncilor, care nu recuperează credite bancare, recuperează de la societăţi pentru societăţi, care se comportă în piaţă ca adevărate case de avocatură. Ele se numesc înşelător ,,.....şi asociaţii’’ şi se laudă că ,,sunt atât de bune încât nu vă costă nimic'', ,,plătiţi doar la recuperare, procent din suma recuperată'', sau, ,,ne recuperăm comisionul de la debitorii dvs.’’
În legea avocaturii acesta se numeşte ,,pact de quotta litis’’ şi e sancţionat cu nulitatea- adică, dacă un avocat îşi permite să prevadă într-un contract de asistenţă că onorariul perceput este de 10% din suma la care sunteţi îndreptăţiţi, legea îl pedepseşte, sancţionând cu nulitatea o astfel de prevedere, ceea ce înseamnă că dacă nu vreţi să plătiţi, un astfel de contract nu poate fi pus în executare împotriva dvs.
De ce se întâmplă aşa? Deşi acest lucru se prevede în Legea privind profesia de avocat, în realitate această prevedere vă protejează exclusiv pe dvs., clienţii, pentru ca noi, avocaţii, să rămânem independenţi şi loiali intereselor dvs., iar dvs. să puteţi decide în orice moment asupra problemei litigiose (vă înţelegeţi cu debitorul, vreţi să faceţi o compensare, un barter, vă propune o afacere din care aţi putea să vă recuperaţi pierderea, etc.).
N-o să vă puteţi înţelege în sensul dorit de dvs. dacă aţi mandatat recuperatorul să facă orice demersuri consideră necesare, pentru că recuperatorul va vrea mereu procentul stabilit din suma încredinţată spre recuperare.
Dvs. nu mai sunteţi decidentul, sunteţi manipulat, direct sau nu, să acceptaţi o situaţie favorabilă recuperatorului, în primul rând.
De exemplu, poate exista situaţia în care aţi încheiat un contract de mandat pentru recuperarea sumei de 100 000 lei şi aţi stabilit un procent de 10% comision recuperator.
Vreţi să vă înţelegeţi cu Debitorul să vă plătească 50 000, urmând ca pentru restul să vă acorde exclusivitate pentru contracte viitoare.
În acest caz, comisionul recuperatorului va rămâne de 10% din 100 000, nu din 50 000, pentru că dvs. aţi renunţat în parte la drepturi, nu recuperatorul.
De asemenea, o propunere de plată a debitorului care nu l-ar avantaja pe recuperator poate nici să nu vă fie adusă la cunoştinţa, recuperatorul fiind implicat în mod direct, nu poate rămâne imparţial.
Sau, dimpotrivă, debitorul îi propune recuperatorului să suporte el comisionul integral stabilit cu dvs., cu condiţia să vă convingă să renunţaţi în parte la pretenţiile dvs., sau să agreaţi o eşalonare care se poate întinde pe ani întregi.
Activitatea de recuperare este un business, nu este o profesie. Aşadar, aici nu putem vorbi de etică, de moralitate, de loialitate, aici vorbim de profit.
Avocatul vă va susţine interesele. El este al dvs. Nu sunteţi unul dintre cei 10 000 din portofoliu, sunteţi CLIENTUL. Prosperitatea afacerii dvs. înseamnă că veţi exista în continuare pe piaţă. Loialitatea şi corecta reprezentare înseamnă că avocatul va exista în continuare pe piaţă şi veţi reveni cu încredere în judecata şi corectitudinea sa.
Avocatul nu poate şi nu ar prelua un dosar împotriva dvs. cât timp sunteţi client. Se numeşte conflict de interese şi este sancţionat. Pe recuperator nu îl împiedică nimic.
Nu există recuperatori buni, există debitori solvabil. În schimb, există avocaţi buni.
În Legea 51/1995, la art. 3, alin. (2) se prevede că activităţile prevăzute la alin. (1) se exercită numai de avocat şi este vorba de:
a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic;
b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare;
d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate;
e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;
f) activităţi de mediere;
g) activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;
j) orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.
Să vă gândiţi la aceste activităţi când recuperatorii redactează şi vă pun pe dvs. să semnaţi diverse cereri. Asfel, vă fac complici fără voie la exercitarea fără drept a profesiei de avocat şi implicit vă pun să vă asumaţi răspunderea pentru orice greşeală strecurată în cuprinsul cererii.
Avocaţii semnează şi îşi asumă actele ce emit de la aceştia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilt că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 348 din Codul Penal „Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 Cod penal”.
Formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt prevăzute limitativ la art. 5, alin. (1) cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi profesionale cu răspundere limitată. Atenţie, a nu se confunda societatea profesională cu răspundere limitată- SPRL cu SRL (societate cu răspundere limitată). Un avocat nu poate fi niciodată angajat al unui SRL.
Inclusiv instanţele din Romania încearcă pe cât posibil să elimine practicile acestor societăţi hibrid- ele nu sunt nici avocaţi, nici comercianţi. Au ca obiect de activitate ,,consultanţă pentru afaceri şi management’’, însă se comportă în piaţă ca avocaţii creând confuzie.
Astfel, prin Decizia nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică (forma în care acţionează societăţile de recuperare), nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.
Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
O dată cu apariţia deciziei mai sus rubricate, unii recuperatori au început să impună clienţilor lor să încheie contracte de asistenţă juridică folosind avocaţi agreaţi de ei, cu onorarii îndoilenice între 50-200 lei pe care dvs. trebuie să îi plătiţi, alături de alte taxe şi cheltuieli de care aflaţi pe parcurs dintr-un contract de mandat de mai multe pagini, scris minuscul.
Ce plătiţi, în realitate, Mandatarului-SRL? Un telefon către debitor, o notificare, multe tipizate, o cerere de chemare în judectă redactată într-o jumatate de oră şi dacă aveţi noroc şi un avocat care citeşte 10 minute dosarul dvs. pentru prima dată în sala de judecată.
Ori, vă imaginaţi oare că un avocat consacrat, cu mastere, doctorate, articole scrise şi multe nopţi de studiu va accepta să preia un dosar cu 200 lei?
Sigur că vi se va spune că diferenţa e achitată de recuperator. Am o rugaminte, cererţi dovada că a plătit cineva un ban pentru dosarul dvs.? Ar trebui să apară numele dvs. pe un contract, o factură şi un ordin de plată, nu?
Mă întreb oare cum sunt văzute, voluntar sau nu, în instanţă cererile de chemare în judecată făcute pe bandă rulantă cu sediul ales la un recuperator?
Obiectiv aţi zice că judecătorul trebuie să împartă dreptate. Păi imaginaţi-vă că un judecător are mii de dosare şi este plătit la nivelul salarilor din sistemul bugetar. Orice hotărâre ar pronunţa trebuie să o motiveze pe minim două pagini. El are reprezentarea că sunteţi sfătuit, că aţi ales şi ati plătit pentru asta. Şi se întreabă ca orice om dacă pe cel care îl plătiţi să vă reprezinte nu îl interesează cazul dvs., de ce el ar munci şi pentru cel plătit să facă asta?
În drept lucrurile sunt mai complicate decât simpla poveste. Degeaba pare că aveţi dreptate dacă nu sunt indicate textele de lege corecte care să permită să vi se facă dreptate.
Ori poate textele de lege nu există, sau nu se pliază pe situaţia dvs. În aceste cazuri rolul avocatului este crucial. El poate studia alte horarâri asemănatoare ale noastre sau ale instanţelor europene. El poate supune atenţiei judecătorului modul în care alte state au tranşat o problemă similară. Asta înseamnă multe ore de cercetare, asta înseamnă profesionalism.
Şi acum, între o cerere de chemare în judecată/ întâmpinare, etc. facută impecabil de avocatul plătit al Debitoarei dvs. care a alocat multe ore de cercetare de practică a instanţelor şi la fel de multe ore alegând cuvintele potrivite şi o cerere standard cu unele date schimbate ici-colo, făcută într-o jumătate de oră, cu litere lipsă, cu părţile greşite sau nemotivată, unde se va înclina balanţa?
Aşadar, hard collection (recuperare judiciară) nu există. Dacă s-a ajuns la judecată e un proces de achiziţii publice, de dreptul muncii, un litigiu rezultat dintr-un contract de vânzare, de mandat, de închiriere, de transport, dintr-un raport cu statul ( taxă de poluare, rovinietă, contravenţie, impozite, deducere de tva). Doar un avocat vă poate reprezenta interesele profesional, loial şi apecat asupra problemei dvs., dar mai ales LEGAL.
O dată recunoscute pretenţiile dvs. printr-o hotărâre judecătorească, doar Executorul Judecatoresc o poate pune în executare. Doar acestuia legea îi permite să facă interogări la instituţiile statului pentru a afla care este situaţia patrimuniului Debitoarei dvs. (bunuri mobile, imobile, conturi). Şi pe el tot dvs. îl veţi plăti.
Deci care e rolul recuperatorilor?
Există soft collection- adică încercarea amiabilă de a te înţelege cu Debitorul- telefoane, e-mailuri, notificări prin poştă. Asta ar putea să facă, legal, recuperarorii, dar tot mai bine o fac avocaţii.
Între un om care a terminat o facultate de drept (sau nu, sau nici măcar o facultate) şi un om care a dat 4 examene pentru admiterea în profesie, 8 pentru definitivare şi un examen zilnic în faţa clientului şi care este obligat prin lege la pregătire profesională continuă, cine credeţi că se pricepe mai bine la psihologia umană?
Aşadar, noţiunea de recuperări creanţe este doar un concept, o formă fără fond, care înglobează toate situaţiile în care o persoana are dreptul la plata unei sume de bani.
Toate activităţile desfăşurate pentru obţinerea în instanţă a acestor sume sunt activităţi specifice profesiei de avocat. Restul, constituie doar o manipulare în masă, o practică înşelătoare, sancţionată şi sancţionabilă.
Uneori, o cerere prost făcută, deşi dreptatea este de partea dvs. poate duce la pierderea definitivă a dreptului, sau la mult prea mulţi bani pierduţi şi timp pentru îndreptarea lucrului prost făcut.
Un alt aspect de care trebuie să ţineţi cont este că dacă aţi semnat un astfel de contract, acesta este anulabil în condiţiile legii şi puteţi fi exoneraţi de la plata comisionului. De asemenea poate fi atrasă răspunderea patrimonială a recupartorului dacă urmare a instrumentării deficitare a dosarului dvs. s-a ajuns la pierderea definitivă a dreptului.
Amintiţi-vă că suntem prea saraci sa ne cumpărăm lucruri ieftine şi prea deştepţi pentru a lua ţeapă după ţeapă!
Disclaimer: Acest articol s-a dorit a fi parte dintr-o campanie de informare. Limbajul preia cuvinte (ex. ţeapă) şi mituri (atât de buni încât nu vă costă nimic, plătiţi doar la recuperare, recuperăm comisionul de la debitorii dvs.)- folosite de recuperatori- pentru a vă atrage atenţia asupra cuvintelor-cheie folosite de aceştia.
Astfel, la îndemâna băncii cu un portofoliu mare de credite neperformante era să ,,îşi’’ înfiinţeze un SRL sau să colaboreze cu un SRL ,,specializat în recuperări creanţe’’.
Creditele neperformante erau cesionate la un preţ infim către SRL-urile infiinţate de aceste banci pentru o serie de avantaje de ordin fiscal, de rating etc.
Numeni nu pierdea- banca era curăţată, creditele puteau fi urmarite în continuare de SRL-urile ,,agreate’’/înfiinţate de bănci, etc.
Imaginaţi-vă lobby-ul imens creat în jurul acestei idei, fondurile imense angajate în publicitate, pentru ca o idee atât de respingătoare ca hărţuirea să fie adoptată de societate în ansambul său ca o stare de normalitate, mahalagismul la rang de profesie.
Pe acest fond au apărut socităţiile comerciale care nu sunt ale băncilor, care nu recuperează credite bancare, recuperează de la societăţi pentru societăţi, care se comportă în piaţă ca adevărate case de avocatură. Ele se numesc înşelător ,,.....şi asociaţii’’ şi se laudă că ,,sunt atât de bune încât nu vă costă nimic'', ,,plătiţi doar la recuperare, procent din suma recuperată'', sau, ,,ne recuperăm comisionul de la debitorii dvs.’’
În legea avocaturii acesta se numeşte ,,pact de quotta litis’’ şi e sancţionat cu nulitatea- adică, dacă un avocat îşi permite să prevadă într-un contract de asistenţă că onorariul perceput este de 10% din suma la care sunteţi îndreptăţiţi, legea îl pedepseşte, sancţionând cu nulitatea o astfel de prevedere, ceea ce înseamnă că dacă nu vreţi să plătiţi, un astfel de contract nu poate fi pus în executare împotriva dvs.
De ce se întâmplă aşa? Deşi acest lucru se prevede în Legea privind profesia de avocat, în realitate această prevedere vă protejează exclusiv pe dvs., clienţii, pentru ca noi, avocaţii, să rămânem independenţi şi loiali intereselor dvs., iar dvs. să puteţi decide în orice moment asupra problemei litigiose (vă înţelegeţi cu debitorul, vreţi să faceţi o compensare, un barter, vă propune o afacere din care aţi putea să vă recuperaţi pierderea, etc.).
N-o să vă puteţi înţelege în sensul dorit de dvs. dacă aţi mandatat recuperatorul să facă orice demersuri consideră necesare, pentru că recuperatorul va vrea mereu procentul stabilit din suma încredinţată spre recuperare.
Dvs. nu mai sunteţi decidentul, sunteţi manipulat, direct sau nu, să acceptaţi o situaţie favorabilă recuperatorului, în primul rând.
De exemplu, poate exista situaţia în care aţi încheiat un contract de mandat pentru recuperarea sumei de 100 000 lei şi aţi stabilit un procent de 10% comision recuperator.
Vreţi să vă înţelegeţi cu Debitorul să vă plătească 50 000, urmând ca pentru restul să vă acorde exclusivitate pentru contracte viitoare.
În acest caz, comisionul recuperatorului va rămâne de 10% din 100 000, nu din 50 000, pentru că dvs. aţi renunţat în parte la drepturi, nu recuperatorul.
De asemenea, o propunere de plată a debitorului care nu l-ar avantaja pe recuperator poate nici să nu vă fie adusă la cunoştinţa, recuperatorul fiind implicat în mod direct, nu poate rămâne imparţial.
Sau, dimpotrivă, debitorul îi propune recuperatorului să suporte el comisionul integral stabilit cu dvs., cu condiţia să vă convingă să renunţaţi în parte la pretenţiile dvs., sau să agreaţi o eşalonare care se poate întinde pe ani întregi.
Activitatea de recuperare este un business, nu este o profesie. Aşadar, aici nu putem vorbi de etică, de moralitate, de loialitate, aici vorbim de profit.
Avocatul vă va susţine interesele. El este al dvs. Nu sunteţi unul dintre cei 10 000 din portofoliu, sunteţi CLIENTUL. Prosperitatea afacerii dvs. înseamnă că veţi exista în continuare pe piaţă. Loialitatea şi corecta reprezentare înseamnă că avocatul va exista în continuare pe piaţă şi veţi reveni cu încredere în judecata şi corectitudinea sa.
Avocatul nu poate şi nu ar prelua un dosar împotriva dvs. cât timp sunteţi client. Se numeşte conflict de interese şi este sancţionat. Pe recuperator nu îl împiedică nimic.
Nu există recuperatori buni, există debitori solvabil. În schimb, există avocaţi buni.
În Legea 51/1995, la art. 3, alin. (2) se prevede că activităţile prevăzute la alin. (1) se exercită numai de avocat şi este vorba de:
a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic;
b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare;
d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate;
e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;
f) activităţi de mediere;
g) activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;
j) orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.
Să vă gândiţi la aceste activităţi când recuperatorii redactează şi vă pun pe dvs. să semnaţi diverse cereri. Asfel, vă fac complici fără voie la exercitarea fără drept a profesiei de avocat şi implicit vă pun să vă asumaţi răspunderea pentru orice greşeală strecurată în cuprinsul cererii.
Avocaţii semnează şi îşi asumă actele ce emit de la aceştia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilt că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 348 din Codul Penal „Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 Cod penal”.
Formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt prevăzute limitativ la art. 5, alin. (1) cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi profesionale cu răspundere limitată. Atenţie, a nu se confunda societatea profesională cu răspundere limitată- SPRL cu SRL (societate cu răspundere limitată). Un avocat nu poate fi niciodată angajat al unui SRL.
Inclusiv instanţele din Romania încearcă pe cât posibil să elimine practicile acestor societăţi hibrid- ele nu sunt nici avocaţi, nici comercianţi. Au ca obiect de activitate ,,consultanţă pentru afaceri şi management’’, însă se comportă în piaţă ca avocaţii creând confuzie.
Astfel, prin Decizia nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică (forma în care acţionează societăţile de recuperare), nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.
Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
O dată cu apariţia deciziei mai sus rubricate, unii recuperatori au început să impună clienţilor lor să încheie contracte de asistenţă juridică folosind avocaţi agreaţi de ei, cu onorarii îndoilenice între 50-200 lei pe care dvs. trebuie să îi plătiţi, alături de alte taxe şi cheltuieli de care aflaţi pe parcurs dintr-un contract de mandat de mai multe pagini, scris minuscul.
Ce plătiţi, în realitate, Mandatarului-SRL? Un telefon către debitor, o notificare, multe tipizate, o cerere de chemare în judectă redactată într-o jumatate de oră şi dacă aveţi noroc şi un avocat care citeşte 10 minute dosarul dvs. pentru prima dată în sala de judecată.
Ori, vă imaginaţi oare că un avocat consacrat, cu mastere, doctorate, articole scrise şi multe nopţi de studiu va accepta să preia un dosar cu 200 lei?
Sigur că vi se va spune că diferenţa e achitată de recuperator. Am o rugaminte, cererţi dovada că a plătit cineva un ban pentru dosarul dvs.? Ar trebui să apară numele dvs. pe un contract, o factură şi un ordin de plată, nu?
Mă întreb oare cum sunt văzute, voluntar sau nu, în instanţă cererile de chemare în judecată făcute pe bandă rulantă cu sediul ales la un recuperator?
Obiectiv aţi zice că judecătorul trebuie să împartă dreptate. Păi imaginaţi-vă că un judecător are mii de dosare şi este plătit la nivelul salarilor din sistemul bugetar. Orice hotărâre ar pronunţa trebuie să o motiveze pe minim două pagini. El are reprezentarea că sunteţi sfătuit, că aţi ales şi ati plătit pentru asta. Şi se întreabă ca orice om dacă pe cel care îl plătiţi să vă reprezinte nu îl interesează cazul dvs., de ce el ar munci şi pentru cel plătit să facă asta?
În drept lucrurile sunt mai complicate decât simpla poveste. Degeaba pare că aveţi dreptate dacă nu sunt indicate textele de lege corecte care să permită să vi se facă dreptate.
Ori poate textele de lege nu există, sau nu se pliază pe situaţia dvs. În aceste cazuri rolul avocatului este crucial. El poate studia alte horarâri asemănatoare ale noastre sau ale instanţelor europene. El poate supune atenţiei judecătorului modul în care alte state au tranşat o problemă similară. Asta înseamnă multe ore de cercetare, asta înseamnă profesionalism.
Şi acum, între o cerere de chemare în judecată/ întâmpinare, etc. facută impecabil de avocatul plătit al Debitoarei dvs. care a alocat multe ore de cercetare de practică a instanţelor şi la fel de multe ore alegând cuvintele potrivite şi o cerere standard cu unele date schimbate ici-colo, făcută într-o jumătate de oră, cu litere lipsă, cu părţile greşite sau nemotivată, unde se va înclina balanţa?
Aşadar, hard collection (recuperare judiciară) nu există. Dacă s-a ajuns la judecată e un proces de achiziţii publice, de dreptul muncii, un litigiu rezultat dintr-un contract de vânzare, de mandat, de închiriere, de transport, dintr-un raport cu statul ( taxă de poluare, rovinietă, contravenţie, impozite, deducere de tva). Doar un avocat vă poate reprezenta interesele profesional, loial şi apecat asupra problemei dvs., dar mai ales LEGAL.
O dată recunoscute pretenţiile dvs. printr-o hotărâre judecătorească, doar Executorul Judecatoresc o poate pune în executare. Doar acestuia legea îi permite să facă interogări la instituţiile statului pentru a afla care este situaţia patrimuniului Debitoarei dvs. (bunuri mobile, imobile, conturi). Şi pe el tot dvs. îl veţi plăti.
Deci care e rolul recuperatorilor?
Există soft collection- adică încercarea amiabilă de a te înţelege cu Debitorul- telefoane, e-mailuri, notificări prin poştă. Asta ar putea să facă, legal, recuperarorii, dar tot mai bine o fac avocaţii.
Între un om care a terminat o facultate de drept (sau nu, sau nici măcar o facultate) şi un om care a dat 4 examene pentru admiterea în profesie, 8 pentru definitivare şi un examen zilnic în faţa clientului şi care este obligat prin lege la pregătire profesională continuă, cine credeţi că se pricepe mai bine la psihologia umană?
Aşadar, noţiunea de recuperări creanţe este doar un concept, o formă fără fond, care înglobează toate situaţiile în care o persoana are dreptul la plata unei sume de bani.
Toate activităţile desfăşurate pentru obţinerea în instanţă a acestor sume sunt activităţi specifice profesiei de avocat. Restul, constituie doar o manipulare în masă, o practică înşelătoare, sancţionată şi sancţionabilă.
Uneori, o cerere prost făcută, deşi dreptatea este de partea dvs. poate duce la pierderea definitivă a dreptului, sau la mult prea mulţi bani pierduţi şi timp pentru îndreptarea lucrului prost făcut.
Un alt aspect de care trebuie să ţineţi cont este că dacă aţi semnat un astfel de contract, acesta este anulabil în condiţiile legii şi puteţi fi exoneraţi de la plata comisionului. De asemenea poate fi atrasă răspunderea patrimonială a recupartorului dacă urmare a instrumentării deficitare a dosarului dvs. s-a ajuns la pierderea definitivă a dreptului.
Amintiţi-vă că suntem prea saraci sa ne cumpărăm lucruri ieftine şi prea deştepţi pentru a lua ţeapă după ţeapă!
Disclaimer: Acest articol s-a dorit a fi parte dintr-o campanie de informare. Limbajul preia cuvinte (ex. ţeapă) şi mituri (atât de buni încât nu vă costă nimic, plătiţi doar la recuperare, recuperăm comisionul de la debitorii dvs.)- folosite de recuperatori- pentru a vă atrage atenţia asupra cuvintelor-cheie folosite de aceştia.
