În Monitorul Oficial al României nr. 386 din 13 mai 2020 a fost publicată Legea nr. 52 din 13 mai 2020 (în continuare Legea 52) pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite (în continuare Legea 77).
Potrivit art. 78 din Constituția României legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării. Data publicării este 13 mai 2020.
Potrivit art. 78 din Constituția României legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării. Data publicării este 13 mai 2020.
De ce a fost necesară această lege de modificare?
Legea nr. 77 a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 623 (în continuare Decizia 623) din 25 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6-8, în special art. 8 alin. (1), (3) și (5), art. 10 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.
Legea nr. 77 a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 623 (în continuare Decizia 623) din 25 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6-8, în special art. 8 alin. (1), (3) și (5), art. 10 și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.
Ce aduce nou această modificare?
În continuare voi prezenta comparativ articolele declarate neconstituționale și ce aduce nou aceasta lege 52 atât de mult așteptată de debitorii supraîndatorați.
Art. 4 din Legea 77 din 28 aprilie 2016 "(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;
b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;
d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.
(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului."
Art. 4 din Legea 77 din 28 aprilie 2016 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 52 din 13 mai 2020 (1) Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
a) creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;
b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;
d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.
e) este îndeplinită condiția privind impreviziunea.
(1^1) Reprezintă impreviziune:
a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;
b) pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.
(1^2) În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menținerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (1^1) lit. a) și b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.
(1^3) Prezumțiile prevăzute la alin. (1^1) au caracter absolut. Creditorul care formulează contestație, conform art. 7, are obligația de a dovedi omisiunea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d).
(2) În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.
(3) Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condițiile art. 5 sau art. 8 alin. (5).
(4) Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale.
În continuare voi prezenta comparativ articolele declarate neconstituționale și ce aduce nou aceasta lege 52 atât de mult așteptată de debitorii supraîndatorați.
Art. 4 din Legea 77 din 28 aprilie 2016 "(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;
b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;
d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.
(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului."
Art. 4 din Legea 77 din 28 aprilie 2016 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 52 din 13 mai 2020 (1) Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
a) creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;
b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;
d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.
e) este îndeplinită condiția privind impreviziunea.
(1^1) Reprezintă impreviziune:
a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;
b) pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.
(1^2) În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menținerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (1^1) lit. a) și b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.
(1^3) Prezumțiile prevăzute la alin. (1^1) au caracter absolut. Creditorul care formulează contestație, conform art. 7, are obligația de a dovedi omisiunea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d).
(2) În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.
(3) Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condițiile art. 5 sau art. 8 alin. (5).
(4) Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale.
Din compararea textelor de lege, în varianta modificată se cere expresis verbis îndeplinirea condiției existenței impreviziunii pentru admisibilitatea cererii de dare în plată. Varianta inițială a legii nu cerea în mod expres îndeplinirea condiții impreviziunii fapt ce a permis Curții Constituționale o intervenție care ar fi fot mai mult decât bine-venită, dacă nu ar fi creat în sarcina debitorului obligația de a demonstra pe lângă impreviziunea obiectivă (rezultată din fluctuația ridicată a cursului valutar) și o impreviziune subiectivă (rezultată dintr-un risc supraadaugat), diferențind nejustificat, în opinia noastră între debitori de bună credință (care nu mai pot să plătească și debitori de rea credință (care nu mai vor să plătească).
Astfel, Curtea Constituțională prin Decizia 623 ( a se vedea Considerentul 102) a statuat că deși Legea nr. 77/2016 nu se referă in terminis la impreviziune, intenţia legiuitorului de a face aplicarea instituţiei impreviziunii reiese din art. 11 teza întâi care face referire la echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din Expunerea de motive a legii care foloseşte expresia "criză a contractului". Aceste sintagme trebuie interpretate ca fiind o expresie particularizată la nivelul contractului de credit a teoriei impreviziunii. Legiuitorul a avut în vedere reechilibrarea prestaţiilor în condiţiile în care, pe perioada executării contractului, a intervenit un risc supraadăugat riscului firesc ce însoţeşte un contract de credit şi în care niciuna dintre părţi nu este culpabilă de apariţia evenimentului.
Astfel, art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 prevede că dispoziţiile legii se aplică tuturor contractelor în curs de derulare, fără a lua în considerare situaţia debitorilor, precum şi specificul contractelor de credit încheiate şi fără a face o diferenţiere între debitorii de bună-credinţă şi cei de rea-credinţă, între cei care nu mai pot să plătească şi cei care nu mai vor să plătească. Cu alte cuvinte, deşi în expunerea de motive se face referire la persoanele fizice care nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituţia de credit, legea se aplică fără distincţie celor două categorii de debitori menţionaţi (Considerentul 116).
Astfel, Curtea Constituțională prin Decizia 623 ( a se vedea Considerentul 102) a statuat că deși Legea nr. 77/2016 nu se referă in terminis la impreviziune, intenţia legiuitorului de a face aplicarea instituţiei impreviziunii reiese din art. 11 teza întâi care face referire la echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din Expunerea de motive a legii care foloseşte expresia "criză a contractului". Aceste sintagme trebuie interpretate ca fiind o expresie particularizată la nivelul contractului de credit a teoriei impreviziunii. Legiuitorul a avut în vedere reechilibrarea prestaţiilor în condiţiile în care, pe perioada executării contractului, a intervenit un risc supraadăugat riscului firesc ce însoţeşte un contract de credit şi în care niciuna dintre părţi nu este culpabilă de apariţia evenimentului.
Astfel, art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 prevede că dispoziţiile legii se aplică tuturor contractelor în curs de derulare, fără a lua în considerare situaţia debitorilor, precum şi specificul contractelor de credit încheiate şi fără a face o diferenţiere între debitorii de bună-credinţă şi cei de rea-credinţă, între cei care nu mai pot să plătească şi cei care nu mai vor să plătească. Cu alte cuvinte, deşi în expunerea de motive se face referire la persoanele fizice care nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituţia de credit, legea se aplică fără distincţie celor două categorii de debitori menţionaţi (Considerentul 116).
Pe lângă introducerea clară a condiției impreviziunii, modificarea legislativă stabilește criterii valorice clare pentru verificarea condiției imprevizibilități, criterii care o dată îndeplinite dau naștere unei prezumți legale absolute de existență a unui caz de impreviziune.
Prezumția legală este definită de art. 327 Cod Procedură Civilă ca fiind consecințele pe care legea le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.
Prin includerea prezumției în enumerarea limitativă a mijloacelor de probă din art. 250, precum și prin analiza efectuată în imediata vecinătate a probei testimoniale și a expertizei, Codul de procedură civilă stabilește fără posibilitate de discuție calitatea prezumțiilor de mijloc de probă.
Potrivit art. 328 alin. 1 Cod Procedură Civilă „prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite”
În limbaj convențional acest lucru înseamnă că debitorul care dorește să uziteze de prevederile legale nu mai este obligat să facă altă dovadă decât că pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, a înregistrat o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit, fie că obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.
Prezumția legală este definită de art. 327 Cod Procedură Civilă ca fiind consecințele pe care legea le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.
Prin includerea prezumției în enumerarea limitativă a mijloacelor de probă din art. 250, precum și prin analiza efectuată în imediata vecinătate a probei testimoniale și a expertizei, Codul de procedură civilă stabilește fără posibilitate de discuție calitatea prezumțiilor de mijloc de probă.
Potrivit art. 328 alin. 1 Cod Procedură Civilă „prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite”
În limbaj convențional acest lucru înseamnă că debitorul care dorește să uziteze de prevederile legale nu mai este obligat să facă altă dovadă decât că pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, a înregistrat o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit, fie că obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.
O dată dovedite aceste praguri este clar că a intervenit impreviziunea. Fiind o prezumție legală absolută, Banca nu poate să aducă niciun argument pentru răsturnarea acestei prezumți, fiind îndreptățită doar la verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute la art. 4, a)-d).
Mai departe ne putem pune problema dacă instituirea acestei prezumții ar contraveni Constituției și ar putea face obiectul unei noi sesizări a Curții Constituționale având în vedere Considerentul 117 din Decizia 623 prin care Curtea a condamnat stabilirea de către legiuitor a unei situații de impreviziune care operează ope legis și nu dă posibilitatea judecătorului să verifice de la caz la caz condițiile impreviziunii. Legiuitorul stabileşte o impreviziune aplicabilă ope legis, convertind situaţia premisă în efect consumat, fără evaluarea niciuneia dintre condiţiile obiective sau subiective care caracterizează impreviziunea contractuală. Consecinţa directă este modificarea contractului în baza legii, intervenţia judecătorului fiind una strict formală, limitată la verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii, a căror întrunire cumulativă are ca efect direct darea în plată. Aşa fiind, legea criticată înlătură controlul efectiv al instanţei cu privire la starea de fapt, respectiv cu privire la cauza şi efectele schimbării circumstanţelor de executare a contractului, dând prevalenţă unei presupuse stări de criză a contractului în privinţa debitorului. În mod implicit, legea rupe echilibrul contractului, instituind o prezumţie absolută a incapacităţii de executare a contractului de către debitor, şi elimină orice remediu judiciar prin atribuirea unui rol formal judecătorului cauzei, care este ţinut de litera legii.
Profesorul Gheorghe Pipera (autorul proiectului de lege) este de părere că înseși Curtea Constituțională prin decizia mai sus amintită recunoaște că impreviziunea poate fi prezumată. În plus instituirea prin lege a acestei prezumți se circumscrie principiului aplicat unitar in practica CJUE stabilește că în relația dinte consumatori și comercianți dezechilibrul raporturilor juridice este prezumat.
Profesorul Gheorghe Pipera (autorul proiectului de lege) este de părere că înseși Curtea Constituțională prin decizia mai sus amintită recunoaște că impreviziunea poate fi prezumată. În plus instituirea prin lege a acestei prezumți se circumscrie principiului aplicat unitar in practica CJUE stabilește că în relația dinte consumatori și comercianți dezechilibrul raporturilor juridice este prezumat.
Foarte important de precizat este că alin. (3) al articolului 4 militează pentru salvgardarea contractului și securitatea circuitului civil, rezervând soluția încetării contractului in extremis pentru imposibilitatea vădită a continuării sale. Imposibilitatea vădită nu este definită ca atare și va rămâne în sarcina judecătorului de a analiza de la caz la caz.
Considerăm, însă, că aceleași criterii care erau uzitate între diferențierea între debitorul care nu mai poate să plătească și cel care nu mai vrea să plătescă ar putea fi aplicate și poate aici pentru prima dată și-ar găsi rostul o asemenea distincție. Din punctul nostru de vedere impreviziunea operează obiectiv. În măsura în care a intervenit dezechilibrul contractual una din două soluții trebuie adoptată- adaptarea contractului sau încetarea sa. Ori, considerăm că încetarea nu ar putea fi disusă decât în situația în care debitorul nu mai poate să plătească. Pentru adaptarea contractului distincția este indiferentă. Câtă vreme schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea obligației nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului și debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc solvabilitatea acestuia este irelevantă pentru adaptarea contractului. A interpreta altfel ar însemna că dacă ai banii trebuie să plătești chiar dacă obligația devine excesiv de oneroasă, ori acest lucru contravine înseși instituției impreviziunii, lăsând-o fără efectele avute în vedere de legiuitor.
Considerăm, însă, că aceleași criterii care erau uzitate între diferențierea între debitorul care nu mai poate să plătească și cel care nu mai vrea să plătescă ar putea fi aplicate și poate aici pentru prima dată și-ar găsi rostul o asemenea distincție. Din punctul nostru de vedere impreviziunea operează obiectiv. În măsura în care a intervenit dezechilibrul contractual una din două soluții trebuie adoptată- adaptarea contractului sau încetarea sa. Ori, considerăm că încetarea nu ar putea fi disusă decât în situația în care debitorul nu mai poate să plătească. Pentru adaptarea contractului distincția este indiferentă. Câtă vreme schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea obligației nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului și debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc solvabilitatea acestuia este irelevantă pentru adaptarea contractului. A interpreta altfel ar însemna că dacă ai banii trebuie să plătești chiar dacă obligația devine excesiv de oneroasă, ori acest lucru contravine înseși instituției impreviziunii, lăsând-o fără efectele avute în vedere de legiuitor.
Cu privire la procentul de 52% este foarte important de stabilit care sunt argumentele pentru care s-a ajuns la această cifră pentru a verifica în ce măsură s-ar putea invoca faptul ca ar fi arbitrar. Procentul de 52% a fost preluat chiar din Regulamentul BNR privind unele condiţii de creditare nr. 17 din 12 decembrie 2012 publicat în Monitorul Oficial, Partea I 855 18 decembrie 2012. Astfel, la art 12, alin. (2) prevede că la fundamentarea nivelurilor maxime admise pentru gradul total de îndatorare în cazul creditelor de consum se vor utiliza următoarele valori:
pentru şocul pe curs de schimb - 35,5% EUR, 52,6% CHF, 40,9% USD. În cazul celorlalte valute se utilizează valoarea aferentă CHF. În cazul în care venitul solicitantului şi creditul solicitat sunt exprimate în două monede străine diferite, pentru şocul pe curs de schimb se utilizează maximul dintre şocurile celor două valute faţă de moneda naţională;Considerăm că legiuitorul a fost permisiv și pentru a evita orice critici ulterioare de constituționalitate a adoptat valoarea cea mai mare de 52,6, valoare stabilită chiar de BNR ca reprezentând gradul de îndatorare peste care nu s-ar putea acorda credite de consum.
Cu alte cuvinte, dacă un astfel de debitor nu ar fi eligibil pentru acordarea unui credit de consum, prezumându-se de instituțiile de creditare că nu va putea să îl plătească, este greu de crezut că aceleași instituții financiare vor adopta o dublă măsură și vor considera că debitorul în cauză nu este supraîndatorat pentru scopul aplicării legii dării în plată.
pentru şocul pe curs de schimb - 35,5% EUR, 52,6% CHF, 40,9% USD. În cazul celorlalte valute se utilizează valoarea aferentă CHF. În cazul în care venitul solicitantului şi creditul solicitat sunt exprimate în două monede străine diferite, pentru şocul pe curs de schimb se utilizează maximul dintre şocurile celor două valute faţă de moneda naţională;Considerăm că legiuitorul a fost permisiv și pentru a evita orice critici ulterioare de constituționalitate a adoptat valoarea cea mai mare de 52,6, valoare stabilită chiar de BNR ca reprezentând gradul de îndatorare peste care nu s-ar putea acorda credite de consum.
Cu alte cuvinte, dacă un astfel de debitor nu ar fi eligibil pentru acordarea unui credit de consum, prezumându-se de instituțiile de creditare că nu va putea să îl plătească, este greu de crezut că aceleași instituții financiare vor adopta o dublă măsură și vor considera că debitorul în cauză nu este supraîndatorat pentru scopul aplicării legii dării în plată.
Articolul 5 din Legea 77 din 28 aprilie 2016 (1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.
(3) Cu cel puțin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile transmit acestuia informațiile și înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.
(5) Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.
Art. 5 din Legea 77 din 28 aprilie 2016 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 52 din 13 mai 2020
Articolul 5 (1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.
(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere și nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunțarea la notificarea de dare în plată și părțile vor fi repuse de drept în situația anterioară
(3^1) Pe perioada notificării, precum și pe perioada soluționării cererilor prevăzute la art. 7 și 8, este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău-platnici a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la art. 5 alin. (1), indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din inițiativa creditorului sau a unei autorități centrale sau locale. Dispozițiile prezentului alineat sunt aplicabile în mod corespunzător și persoanelor și procedurilor la care se referă art. 6 și, respectiv, art. 8 alin. (5).
(4) Cu cel puțin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile transmit acestuia informațiile și înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.
(5) Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.
(3) Cu cel puțin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile transmit acestuia informațiile și înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.
(5) Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.
Art. 5 din Legea 77 din 28 aprilie 2016 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 52 din 13 mai 2020
Articolul 5 (1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.
(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere și nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunțarea la notificarea de dare în plată și părțile vor fi repuse de drept în situația anterioară
(3^1) Pe perioada notificării, precum și pe perioada soluționării cererilor prevăzute la art. 7 și 8, este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău-platnici a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la art. 5 alin. (1), indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din inițiativa creditorului sau a unei autorități centrale sau locale. Dispozițiile prezentului alineat sunt aplicabile în mod corespunzător și persoanelor și procedurilor la care se referă art. 6 și, respectiv, art. 8 alin. (5).
(4) Cu cel puțin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile transmit acestuia informațiile și înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.
(5) Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.
Alineatul 3 nou introdus răspunde plângerii autoarelor excepției de neconstituționalitate potrivit cărora legea în forma inițială potrivit cărora reglementează doar termenul minim în care debitorul poate solicita prezenţa reprezentantului băncii la notar, însă nu şi termenul maxim, ceea ce poate conduce la abuzuri. De asemenea, legea nu prevede momentul în care se vor relua plăţile ca urmare a încetării cauzei de suspendare provocate de trimiterea de către debitori a notificării intenţiei dării în plată, respectiv a celor două acţiuni reglementate la art. 7 şi 8 din lege.
În forma actuală este propus un termen maxim de 90 de zile, iar debitorul care în mod abuziv nu s-ar prezenta la notar va fi considerat ca a renunțat la darea în plată și este repus în situația anterioară.
În forma actuală este propus un termen maxim de 90 de zile, iar debitorul care în mod abuziv nu s-ar prezenta la notar va fi considerat ca a renunțat la darea în plată și este repus în situația anterioară.
Alin. 3 indice 1 vine să interzică orice practici prin care debitorul ar fi ar trebui să se gândească de două ori înainte de a apela la procedura dării în plată pe motiv că ar fi raportat la biroul de credit sau alte astfel de mecanisme care l-ar face neeligibil pentru o nouă creditare fie că ar fi vorba de o refinanțare, în cazul în care darea în plată ar eșua.
Art. 7 din Legea 77 din 28 aprilie 2016
(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.
(2) Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.
(3) Apelul împotriva hotărârii pronunțate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare și se judecă cu celeritate.
(3) În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.
(4) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației, creditorul are obligația să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispozițiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informațiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.
Articolul 7 din Legea 77 din 28 aprilie 2016 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 52 din 13 mai 2020
(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.
(2) Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.(3) Apelul împotriva hotărârii pronunțate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare și se judecă cu celeritate.
(4) Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat.
5) În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.
(5^1) În cazul admiterii contestației creditorului prin hotărâre definitivă, penalitățile și orice daune-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării prevăzute la art. 5 și 6 vor putea fi pretinse doar dacă creditorul contestator probează că debitorul a fost de rea-credință la depunerea notificării.
6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației, creditorul are obligația să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispozițiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informațiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.
(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.
(2) Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.
(3) Apelul împotriva hotărârii pronunțate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare și se judecă cu celeritate.
(3) În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.
(4) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației, creditorul are obligația să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispozițiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informațiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.
Articolul 7 din Legea 77 din 28 aprilie 2016 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 52 din 13 mai 2020
(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.
(2) Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul.(3) Apelul împotriva hotărârii pronunțate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare și se judecă cu celeritate.
(4) Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat.
5) În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.
(5^1) În cazul admiterii contestației creditorului prin hotărâre definitivă, penalitățile și orice daune-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării prevăzute la art. 5 și 6 vor putea fi pretinse doar dacă creditorul contestator probează că debitorul a fost de rea-credință la depunerea notificării.
6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației, creditorul are obligația să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispozițiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informațiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.
Alineatul 4 nou introdus stabilește durata maximă a suspendării- până la rămânerea definitivă a hotărârii asupra contestației formulate de bancă.
Este precizat expres că sunt suspendate atât procedurile extrajudiciare, cât și cele judiciare și mai mult susependarea îi este opozabilă atât creditorului (bănci, ifn-uri) cât și persoanelor care se subrogă în drepturile acestora (recuperatori de creanțe).
Măsura suspendării se aplică și asupra tuturor formelor de executare silită.
Dacă până acum debitori erau reținuți în a urma procedura dării în plată din teama că dacă banca va avea câștig de cauză penalitățile și alte despăgubiri care s-ar putea aduna până la soluționarea definitivă a dosarului ar fi covârșitoare, textul modificat permite curgerea a unor astfel de penalitățile și a oricăror daune-interese doar în măsura în care banca reușeste să facă dovada că debitorul la fost de rea credință la transmiterea notificării de dare în plată.
Este precizat expres că sunt suspendate atât procedurile extrajudiciare, cât și cele judiciare și mai mult susependarea îi este opozabilă atât creditorului (bănci, ifn-uri) cât și persoanelor care se subrogă în drepturile acestora (recuperatori de creanțe).
Măsura suspendării se aplică și asupra tuturor formelor de executare silită.
Dacă până acum debitori erau reținuți în a urma procedura dării în plată din teama că dacă banca va avea câștig de cauză penalitățile și alte despăgubiri care s-ar putea aduna până la soluționarea definitivă a dosarului ar fi covârșitoare, textul modificat permite curgerea a unor astfel de penalitățile și a oricăror daune-interese doar în măsura în care banca reușeste să facă dovada că debitorul la fost de rea credință la transmiterea notificării de dare în plată.
Articolul 8 din Legea 77 din 28 aprilie 2016
(1) În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.
(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul.
(3) Până la soluționarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menține suspendarea oricărei plăți către creditor, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(4) Acțiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Articolul 8 Legea 77 din 28 aprilie 2016 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 52 din 13 mai 2020
(1) În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul.(3) Până la soluționarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menține suspendarea oricărei plăți către creditor, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(4) Acțiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
(5) Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător.
(1) În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.
(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul.
(3) Până la soluționarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menține suspendarea oricărei plăți către creditor, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(4) Acțiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Articolul 8 Legea 77 din 28 aprilie 2016 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 52 din 13 mai 2020
(1) În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul.(3) Până la soluționarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menține suspendarea oricărei plăți către creditor, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(4) Acțiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
(5) Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător.
Prin alineatul 5 nou introdus se dă posibilitatea debitorului care a fost deposedat de imobilul ipotecat prin executare silită de a se prevala de dispozițiile Legii 77 în situația în care prin această executare silită creanța rezultând din credit nu a fost integral satisfăcută și executarea silită continuă prin orice forme asupra patrimoniului debitorului. Considerăm că în această situație pe lângă condițiile menționate la art. 43 pentru a se naște prezumția de impreviziune se adaugă o nouă condiție și anume debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia.
Considerăm că legiuitorul folosind conjuncția ,,și’’ (pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia) a eliminat (nejustificat) de la a beneficia de prevederile legale pe acei debitori pentru care debitul principal a fost integral satisfăcut prin executare silită și sunt executați doar pentru accesorii.
În practică, însă, este posibil ca o asemenea restricție să nu se manifeste, dat fiind că imputația plății de către bancă s-a facut mai întâi asupra accesoriilor și mai apoi asupra principalului.
Considerăm că legiuitorul folosind conjuncția ,,și’’ (pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia) a eliminat (nejustificat) de la a beneficia de prevederile legale pe acei debitori pentru care debitul principal a fost integral satisfăcut prin executare silită și sunt executați doar pentru accesorii.
În practică, însă, este posibil ca o asemenea restricție să nu se manifeste, dat fiind că imputația plății de către bancă s-a facut mai întâi asupra accesoriilor și mai apoi asupra principalului.
Pentru mai multe detalii:
Contact:
Georgiana Enea
Avocat Fondator ENEA ROTARU LAW OFFICE
Tel: 0769 873 720
E-mail: [email protected]
www.enea-rotaru.ro
Contact:
Georgiana Enea
Avocat Fondator ENEA ROTARU LAW OFFICE
Tel: 0769 873 720
E-mail: [email protected]
www.enea-rotaru.ro
