O problemă destul de spinoasă în practica instanțelor de judectă o constituie aplicarea Legii 213/2015 în ce privește plafonul de despagubire de 450 000 lei.
Discuția este cu atât mai actuală cu cât insolvența societăților de asigurare (a se vedea Aastra SA, Carpatica Asig) nu mai reprezintă o posibilitate legală, ci o realitate izbitoare.
Tocmai pentru ipoteza insolvenței societăților de asigurare s-a constituit Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA). Fondul are rolul de a-i despagubi pe cei care dețin o creanță de asigurare.
Fără a intra în detalii privind sursele de finanțare ale Fondului, trebuie ținut cont că resursele acestuia sunt limitate. Astfel, pentru a evita un colaps, s-a prevăzut prin lege un plafon maxim în limita căruia Fondul despăgubște și acesta este de 450 000 lei.
Astfel, daca există o asigurare și dreptul de despăgubire s-a nascut, iar Asiguratorul este în insolvență, pe lângă posibilitatea înscrierii la masa credală, există posibilitatea de a face o cerere de plată către Fond.
Lucrurile par simple până aici. Se complică, însă, în situația în care un Asigurator a despăgubit mai mulți asigurați și se intoarce împotriva Asiguratorului persoanei care se face vinovată de cauzarea prejudiciului pentru sumele plătite, iar Asiguratorul persoanei vinovate este în insolvență.
Va avea, în acest caz, Asiguratorul care a plătit dreptul de a obține de la Fond despăgubirea pentru fiecare sumă platită în limita a 450 000 lei, sau plafonul de 450 000 lei se aplică pe creditor?
Spre exemplu: A, B și C au un contract de asigurare facultativă (CASCO) cu Asiguratorul X; D, E, F -persoane care produc accidente au contracte de asigurare obligatorie (RCA) cu Asiguratorul Y -in insolventa. A, B si C au creanțe de asigurare de 150 000 lei, 350 000 lei si 100 000 lei. Putem observa ca A, B si C dacă formulează fiecare cerere către Fond, fiecare are vocația să obțină sumele integral, deoarece toate sunt sub plafon. În schimb, daca A, B si C sunt despagubiți de Asiguratorul X, iar Asiguratorul X în baza dreptului de subrogație se întoarce împotriva Asiguratorului Y- în insolvență, Fondul (și unele instate) a considerat că plafonul i se aplică la creanțele cumulate, adică în loc de 600 000 lei, va primi maxim 450 000 lei.
În acest context s-a cerut Inaltei Curți de Casație și Justiție să raspundă la următoarele întrebari:
- dacă prin creditor de asigurare în sensul definit de art. 4 alin.(1) lit. b) din Legea nr.213/2015 se înţelege şi societatea de asigurare, care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliţă CASCO, împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment, sau, dimpotrivă, constituie unic creditor de asigurare în aplicarea dispoziţiilor art.3 lit. h din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, pentru toate creanţele sale neonorate de societatea de asigurare aflată în faliment;
- dacă prin creanţa de asigurare, în sensul definit de art. 4 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, se înţelege şi creanţa izvorâtă din dreptul de regres al societăţii de asigurare, care a despăgubit pe asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment;
- dacă plafonul de 450.000 lei stabilit de art. 15 alin.(2) din Legea nr. 213/2015 se aplică pe creditor de asigurare, indiferent de numărul creanţelor, sau pe creanţe de asigurare, în situaţiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizaţiei către propriul asigurat, a efect al subrogării în drepturile asigurătorului CASCO, pentru fiecare creanţă în parte.
Înalta Curte de Casație si Jutiție, s-a pronunțat în Dosarul 3167/1/2019 prin Hotărârea 29 din data de 02.03.2019, stabilind că:
În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, prin creditor de asigurare se înțelege și societatea de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment. În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, prin creanță de asigurare se înțelege și creanța izvorâtă din dreptul de regres al societății de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment. În interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plafonul de 450.000 lei se aplică pe creanțe de asigurare, în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, ca efect al subrogării în drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanță în parte.
Important de precizat este că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra acestei chestiuni este obligatorie pentru toate instanțele, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.