Care este cadrul legal? Regulile generale aplicabile în materia executării silite sunt cuprinse în art. 622-913 Cod Procedură Civilă.
Ce este executarea silită de drept comun? Executarea silită este ultima fază a procesului civil şi presupune constrângerea Debitorului prin concursul organelor de stat competente (executori judecătoreşti) să își execute obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească sau orice alt titlu căruia legea îi conferă caracter executoriu (bilet la ordin, filă CEC, contract de leasing, contract de închiriere înregistrat la Anaf, etc.) Ce motive pot fi invocate pe calea contestației la executare? Pe calea contestației la executare pot fi invocate motive diferite în funcţie de titlul în baza căruia a fost începută executarea silită, astfel:
executare silită pornită în baza unei hotărâri judecătoreşti/arbitrale. Poate face obiect al contestaţiei înțelesul, întinderea sau aplicarea hotărârii. Nu pot fi invocate motive de fapt sau de drept ce puteau fi sau au fost dezbătute în cadrul procesului pe fond care s-a finalizat prin emiterea hotărârii judecătoreşti.
de asemenea contestataţia poate fi îndreptată împotriva oricărui act emis de către executorul judecătoresc, dacă acesta a fost făcut cu aplicarea greşită a legii (neobservarea împlinirii prescripției, stabilirea onorariului executorului cu încălcarea plafonului impus de lege, nerespectarea termenelor de procedură.
executare silită pornită în temeiul altui titlu căruia legea îi conferă caracter executoriu. Pot fi invocate şi motive care privesc fondul dreptului cuprins în titlul executoriu (spre exemplu: inexistenţa creanţei), câtă vreme nu există o cale specială de atac.
Exemplu: pentru procesul verbal de contravenţie calea specială de atac este plângerea contravenţională care trebuie făcută în 15 zile de la comunicare. La expirarea celor 15 zile, dacă nu s-a formulat plângerea, procesul verbal de contravenţie devine titlu executoriu. Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu mai pot fi invocate motive referitoare la inexistenţa faptei sancţionate, dar pot fi invocate motive legate de comunicarea actelor de procedură, ş.a. În schimb, în cazul unui contract de leasing, unde nu este recunoscută o cale specială de atac pot fi invocate motive ce ţin de existenţa dreptului- lipsa semăturii, lipsa consimţământului la încheierea contractului, clauze abuzive nenegociate, etc.
Cine poate face excutarea silită? Executarea silită a oricărui titlu executoriu (…), se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Executorii judecătorești NU sunt reprezentanți ai creditorului, ci sunt funcționari publici. Pe cale de consecință, ei trebuie să se supună doar legii și nu cerințelor creditorilor dacă acestea nu sunt legale.
Există, însă, o practică a creditorilor de a folosi tipizate asemănătoare celor ce sunt emise de către executorii judecătorești menite să vă facă să credeți că a început executarea silită și să vă determine astfel să plătiți sume datorate sau nu. De exemplu, unii recuperatori de creanțe acționează în acest fel. Ei nu vă pot executa silit. Dacă ați primit un astfel de document puteți verifica aici dacă acesta este emis de către un executor judecătoresc.
Ce bunuri pot fi executate silit? Există o anumită ordine? Pot fi executate silit bunuri mobile, imobile și sumele de bani existente în conturi (depozite) sau viitoare. Regula este executarea silită simultană. Cu alte cuvinte, nu există un text de lege care să oblige executorul judecătoresc să urmărească mai întâi sume de bani, mai apoi bunuri mobile (automobile, mobilier, marfa din depozit) și in ultim caz imobile (case, cladiri, terenuri). Desigur că există și excepții, de exemplu patrimoniul de afectațiune, când executorrul este obligat să urmărească mai întâi aceste bunuri și doar în măsura neîndestulării creanței se poate îndrepta împotriva altor bunuri din patrimoniu.
Asupra căror venituri se poate înființa poprire?
Nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie; b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte; c) sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. d) alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.
Sunt supuse executării silite prin poprire limitat: 1. Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite: a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii; b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. (2) Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel. (3) Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum. (4) Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel, în limita a jumătate din cuantumul acestora.
Orice încălcare a celor mai sus rubricate (și nu numai) poate atrage desființarea executării silite pe calea contestației la executare.
Formularea contestației la executare oprește executarea până la soluționarea acesteia? Nu. Contestația la executare nu oprește executarea silită, executorul judecătoresc având dreptul să continue valorificarea bunurilor sau retragerea sumelor din conturi. În cazul în care contestația dvs. este admisă poate fi cerută întoarcerea executării silite.
Atunci care este rostul contestației? Poate fi blocată/înghețată cumva executarea? Da. Termenul corect este cel de suspendare a executării silite. O data cu întroducerea contestației trebuie solicitată și suspendarea executării silite, altfel procedura își urmează cursul. Doar că până la judecarea susendării, care se face de urgență și cu precădere față de contestația propriu-zisă tot poate trece un termen destul de lung în care dvs. sunteți în pericol să fiți executat silit. Pentru a evita și acest risc trebuie introdusă și o cerere de suspendare provizorie.
Recapitulăm: CERERE DE SUSPENDARE PROVIZORIE- CERERE DE SUSPENDARE PROPRIU-ZISĂ- CONTESTAŢIE LA EXECUTARE.
Desigur, că toate cele prezentate mai sus trebuie circumstanţiate situaţiei dvs. Astfel, dacă nu aveţi bunuri sau venituri, dar vă interesează doar să desfiinţaţi titlul executoriu, o cerere de suspendare a executării s-ar putea să nu fie oportună pentru că, deşi procedura îşi urmează cursul până la soluţionarea contestaţiei, Executorul judecătoresc nu ar avea ce să execute. Exemplu: o societate comercială, care nu deţine bunuri sau sume în cont, care nu desfăşoară activitate.
Oricare ar fi situaţia dvs. putem să verificăm împreună dacă vă sunt respectate drepturile şi care sunt șansele reale de desfiinţare a executării silite.