Prin Decizia Civilă nr. 991, pronunţată în şedința publică din 19 octombrie 2017, Tribunalul Arad a respins apelul declarat de recuperatorii de creanţe şi a menţinut Hotărârea nr.3154 din 20.06.2017 pronunțată de Judecătoria Arad prin care s-a admis contestaţia la executarea silită formulată de Debitor, cu consecinţa anulării popririi înființate de Executorul Judecătoresc asupra drepturilor sale salariale.
Pentru a pronunţa această Hotărâre, Judecătoria a reţinut că ,,actul de executare al popririi menționează în calitatea de creditor pe intimata P______________ S.a.R.L prin reprezentant legal K_______k Romania. Or, nici la dosarul execuțional, dar nici la acest dosar, nu s-a depus vreo dovadă din care să rezulte calitatea de reprezentant al K__________k Romania pentru creditorul cesionar. Chiar în cuprinsul întâmpinării, intimata face referire la o procură, de altfel nedepusă la dosar, prin care K______k Romania este împuternicită să administreze creanțele deținute de Secapital S___, însă nu este explicată legătura dintre P______________ S.a.R.L și Secapital S___. În lipsa dreptului de reprezentare, K_______k Romania nu poate efectua acte de executare silită pentru o creanță ce aparține altei persoane.
Prin urmare, având în vedere că adresa de proprire în cauză a fost emisă în considerarea calității nedovedite de reprezentant al K_______k România pentru creditorul cesionar P______________ S.a.R.L., în temeiul art. 712 și următoarele Cod procedură civilă, instanța a admis contestația și a anulat actul de executare contestat.
P______________ S.a.R.L a declarat apel, prin care a susţinut că în data de 16.09.2008 a fost încheiat contractul de credit nr. xxxxxxxxxxxxxxx între B_____ost S.A. și B_____ I____. B_____ost S.A. a cesionat în data de 20.05.2016 în favoarea P______________ S.a.R.L, creanța avută împotriva debitorului B_____ I____ și care este rezultatul neplății la scadență a ratelor aferente contractul de credit. De asemenea, menționează că reprezentantul societății P______________ S.a.R.L. este Kruk România S.R.L, așa cum rezultă din împuternicirea atașată la dosar.
În mare parte motivarea apelului este făcută de P______________ S.a.R.L pe dispoziţiile legale referitoare la cesiunea de creanţă şi apreciază că Judecătoria în mod greşit a admis contestaţia la executare din moment ce Secapital S.a.R.L și-a îndeplinit obligațiile legale și a fost notificat cu privire la intervenirea contractului de cesiune de creanță.
Tribunalul respinge apelul ca nemotivat şi consideră corectă Hotărârea primei instanţe de a anula poprirea, arătând între altele că în analizarea problemei comunicării cesiunii intervenite între banca Bancpost SA și P______________ S.a.R.L. către debitorul cedat B_____ I____ D____, deși prin memoriul de apel, intimata P______________ S.a.R.L. a susținut că debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanță, o astfel de dovadă nu se regăsește la dosarul cauzei, motiv pentru care instanța va constata că în realitate o atare comunicare nu s-a făcut.
Potrivit art. 1578 Cod civil „(1) Debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parțiale, trebuie indicată și întinderea cesiunii; (2) Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului; (3) Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii; (4) Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata; (5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului”.
Pe de altă parte, potrivit art. 1573 Cod civil „Creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului”. Deși denumirea marginală a art. 1573 este „forma cesiunii”, în realitate aceasta reglementează părțile contractului de cesiune, chestiunea formei fiind una secundară. Așadar, părți ale contractului de cesiune de creanțe sunt numai cedentul și cesionarul, debitorul cedat fiind un terț față de convenția acestora. Din această perspectivă, notificarea debitorului nu constituie o condiție de validitate a cesiunii, ci una de opozabilitate față de debitorul cedat.
Însă, în temeiul art. 1578 Cod civil, în absența comunicării sau acceptării cesiunii de către debitorul cedat, cesiunea de creanță nu produce niciun efect deși creanța a fost transmisă către cesionar; contractul își produce efecte doar între părțile cesiunii, nu și față de debitorul cedat, care reprezintă un terț specific al cesiunii. Prin urmare, debitorul cedat este îndreptățit să se comporte ca și cum cesiunea nu ar exista, chiar dacă știe de ea pe o altă cale.
Pe de altă parte, eventuala înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare reprezintă o dovadă a existenței cesiunii de creanță față de ceilalți terți ai contractului, cu excepția debitorului cedat, în privința căruia operează dispozițiile art. 1578 Cod civil privind acceptarea sau comunicarea cesiunii.
În opinia tribunalului, nu prezintă nicio relevanță susținerea intimatei în sensul că contestatorului i s-a adus la cunoștință, sale rezultând din menționatul prin clauzele contractului de împrumut semnat de acesta, faptul că banca are dreptul de a cesiona uni terț drepturile și obligațiile contract. Acest aspect nu îndreptățește cesionarul ori cedentul de a nu comunica debitorului cesiunea survenită. (http://www.rolii.ro/hotarari/5a0fa4e5e490099c0f000048).
Hotărârea a rămas definitivă şi măsura popririi asupra drepturilor salariale a fost desfiinţată.
Pentru a pronunţa această Hotărâre, Judecătoria a reţinut că ,,actul de executare al popririi menționează în calitatea de creditor pe intimata P______________ S.a.R.L prin reprezentant legal K_______k Romania. Or, nici la dosarul execuțional, dar nici la acest dosar, nu s-a depus vreo dovadă din care să rezulte calitatea de reprezentant al K__________k Romania pentru creditorul cesionar. Chiar în cuprinsul întâmpinării, intimata face referire la o procură, de altfel nedepusă la dosar, prin care K______k Romania este împuternicită să administreze creanțele deținute de Secapital S___, însă nu este explicată legătura dintre P______________ S.a.R.L și Secapital S___. În lipsa dreptului de reprezentare, K_______k Romania nu poate efectua acte de executare silită pentru o creanță ce aparține altei persoane.
Prin urmare, având în vedere că adresa de proprire în cauză a fost emisă în considerarea calității nedovedite de reprezentant al K_______k România pentru creditorul cesionar P______________ S.a.R.L., în temeiul art. 712 și următoarele Cod procedură civilă, instanța a admis contestația și a anulat actul de executare contestat.
P______________ S.a.R.L a declarat apel, prin care a susţinut că în data de 16.09.2008 a fost încheiat contractul de credit nr. xxxxxxxxxxxxxxx între B_____ost S.A. și B_____ I____. B_____ost S.A. a cesionat în data de 20.05.2016 în favoarea P______________ S.a.R.L, creanța avută împotriva debitorului B_____ I____ și care este rezultatul neplății la scadență a ratelor aferente contractul de credit. De asemenea, menționează că reprezentantul societății P______________ S.a.R.L. este Kruk România S.R.L, așa cum rezultă din împuternicirea atașată la dosar.
În mare parte motivarea apelului este făcută de P______________ S.a.R.L pe dispoziţiile legale referitoare la cesiunea de creanţă şi apreciază că Judecătoria în mod greşit a admis contestaţia la executare din moment ce Secapital S.a.R.L și-a îndeplinit obligațiile legale și a fost notificat cu privire la intervenirea contractului de cesiune de creanță.
Tribunalul respinge apelul ca nemotivat şi consideră corectă Hotărârea primei instanţe de a anula poprirea, arătând între altele că în analizarea problemei comunicării cesiunii intervenite între banca Bancpost SA și P______________ S.a.R.L. către debitorul cedat B_____ I____ D____, deși prin memoriul de apel, intimata P______________ S.a.R.L. a susținut că debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanță, o astfel de dovadă nu se regăsește la dosarul cauzei, motiv pentru care instanța va constata că în realitate o atare comunicare nu s-a făcut.
Potrivit art. 1578 Cod civil „(1) Debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parțiale, trebuie indicată și întinderea cesiunii; (2) Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului; (3) Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii; (4) Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata; (5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului”.
Pe de altă parte, potrivit art. 1573 Cod civil „Creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului”. Deși denumirea marginală a art. 1573 este „forma cesiunii”, în realitate aceasta reglementează părțile contractului de cesiune, chestiunea formei fiind una secundară. Așadar, părți ale contractului de cesiune de creanțe sunt numai cedentul și cesionarul, debitorul cedat fiind un terț față de convenția acestora. Din această perspectivă, notificarea debitorului nu constituie o condiție de validitate a cesiunii, ci una de opozabilitate față de debitorul cedat.
Însă, în temeiul art. 1578 Cod civil, în absența comunicării sau acceptării cesiunii de către debitorul cedat, cesiunea de creanță nu produce niciun efect deși creanța a fost transmisă către cesionar; contractul își produce efecte doar între părțile cesiunii, nu și față de debitorul cedat, care reprezintă un terț specific al cesiunii. Prin urmare, debitorul cedat este îndreptățit să se comporte ca și cum cesiunea nu ar exista, chiar dacă știe de ea pe o altă cale.
Pe de altă parte, eventuala înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare reprezintă o dovadă a existenței cesiunii de creanță față de ceilalți terți ai contractului, cu excepția debitorului cedat, în privința căruia operează dispozițiile art. 1578 Cod civil privind acceptarea sau comunicarea cesiunii.
În opinia tribunalului, nu prezintă nicio relevanță susținerea intimatei în sensul că contestatorului i s-a adus la cunoștință, sale rezultând din menționatul prin clauzele contractului de împrumut semnat de acesta, faptul că banca are dreptul de a cesiona uni terț drepturile și obligațiile contract. Acest aspect nu îndreptățește cesionarul ori cedentul de a nu comunica debitorului cesiunea survenită. (http://www.rolii.ro/hotarari/5a0fa4e5e490099c0f000048).
Hotărârea a rămas definitivă şi măsura popririi asupra drepturilor salariale a fost desfiinţată.
Prin Decizia nr. 24/A/2017, Tribunalul Vaslui a admis apelul declarat de Debitor şi a admis în parte contestaţia la executare silită în ce priveşte comisioanele calculate după data declarării de către bancă a scadenţei anticipate. De precizat ca asupra Debitului principal şi asupra accesoriilor, Debitorul încheiase cu recuperatorii de creanţe un angajament de plată. Prin acesta, Debitorul recunoscuse şi acceptase în scris debitul solicitat de către recuperator şi singur îşi diminuase şansele admiterii unei viitoare contestaţii de către instanţă.
În ciuda acestui fapt, avocaţii săi au reuşit să anuleze în parte executarea silită.
Astfel, Recuperatorul de creanţe prin cererea de executare silită a solicitat executarea silită cu privire la suma de xxxxx,41 lei, existentă la data de 10.07.2014, formată din xxxxx,90 lei debit, xxxx,93 lei dobândă curentă, xxx,32 lei dobândă penalizatoare, xxxxx,64 lei dobânzi calculate ulterior cesiunii și 455,62 lei comisioane.
Reține instanța de apel din art. 4.11. din condiții generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar nr. 5193/26.07.2007 încheiat între apelanții-contestatori și B_______R că, dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul și/sau coplătitorii nu achită rata totală de ramburs, întregul credit și toate celelalte obligații similare asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite. Ordinea de recuperare a creanțelor cuvenite băncii este următoarea: comisioane bancare, dobânzi în ordinea vechimii și credite în ordinea vechimii.
Între S_________l SaRL și apelanta-debitoare s-a încheiat la data de 14.06.2010 un angajament de plată (fila 159 dosar prima instanță) privitor la contractul de credit încheiat cu B_______R la data de 26.07.2007, prin care debitoarea a recunoscut caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Astfel, nu se poate aprecia că, cu privire la debit și dobânzi, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Însă, apreciază instanța de apel că, după declararea scadenței anticipate a contractului de către B_____R, nu se mai justifică ca apelanta-creditoare să calculeze și să pretindă comision lunar de administrare și comision lunar de urmărire riscuri, prin aceasta creându-se un dezechilibru în defavoarea consumatorului, câtă vreme acestor comisioane nu le mai corespund servicii prestate de către creditoare referitoare la administrare și urmărire riscuri.
Din raportul de expertiză specialitatea contabilitate rezultă că până la data începerii executării silite, și anume în perioada 23.03.xxxxxxxxxxxxx12, apelanta-creditoare a achitat suma de xxxxxxx lei, plăți din care creditoarea a recuperat comisioanele amintite.
Intimata-creditoare nu trebuia să perceapă aceste comisioane, instanța de apel apreciază că această sumă, achitată conform angajamentului până la data demarării executării silite pentru creanța existentă la data de 10.07.2014, trebuia recuperată de către creditoare în contul dobânzilor datorate de către debitori. Astfel, din totalul dobânzilor de xxxxx,89 lei datorate până la data de 10.07.2014 urmează a se scădea suma de xxxxx lei achitată conform angajamentului, la care se va adăuga debitul în cuantum de xxxxx,90 lei, astfel că suma pentru care trebuia demarată executarea silită (calculată până la data de 10.07.2014) este de xxxxx,79 lei.
Având în vedere că executarea silită a fost pornită pentru o sumă eronată, executarea silită și formele de executare silită contestate au fost anulate.
În ciuda acestui fapt, avocaţii săi au reuşit să anuleze în parte executarea silită.
Astfel, Recuperatorul de creanţe prin cererea de executare silită a solicitat executarea silită cu privire la suma de xxxxx,41 lei, existentă la data de 10.07.2014, formată din xxxxx,90 lei debit, xxxx,93 lei dobândă curentă, xxx,32 lei dobândă penalizatoare, xxxxx,64 lei dobânzi calculate ulterior cesiunii și 455,62 lei comisioane.
Reține instanța de apel din art. 4.11. din condiții generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar nr. 5193/26.07.2007 încheiat între apelanții-contestatori și B_______R că, dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul și/sau coplătitorii nu achită rata totală de ramburs, întregul credit și toate celelalte obligații similare asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite. Ordinea de recuperare a creanțelor cuvenite băncii este următoarea: comisioane bancare, dobânzi în ordinea vechimii și credite în ordinea vechimii.
Între S_________l SaRL și apelanta-debitoare s-a încheiat la data de 14.06.2010 un angajament de plată (fila 159 dosar prima instanță) privitor la contractul de credit încheiat cu B_______R la data de 26.07.2007, prin care debitoarea a recunoscut caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Astfel, nu se poate aprecia că, cu privire la debit și dobânzi, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Însă, apreciază instanța de apel că, după declararea scadenței anticipate a contractului de către B_____R, nu se mai justifică ca apelanta-creditoare să calculeze și să pretindă comision lunar de administrare și comision lunar de urmărire riscuri, prin aceasta creându-se un dezechilibru în defavoarea consumatorului, câtă vreme acestor comisioane nu le mai corespund servicii prestate de către creditoare referitoare la administrare și urmărire riscuri.
Din raportul de expertiză specialitatea contabilitate rezultă că până la data începerii executării silite, și anume în perioada 23.03.xxxxxxxxxxxxx12, apelanta-creditoare a achitat suma de xxxxxxx lei, plăți din care creditoarea a recuperat comisioanele amintite.
Intimata-creditoare nu trebuia să perceapă aceste comisioane, instanța de apel apreciază că această sumă, achitată conform angajamentului până la data demarării executării silite pentru creanța existentă la data de 10.07.2014, trebuia recuperată de către creditoare în contul dobânzilor datorate de către debitori. Astfel, din totalul dobânzilor de xxxxx,89 lei datorate până la data de 10.07.2014 urmează a se scădea suma de xxxxx lei achitată conform angajamentului, la care se va adăuga debitul în cuantum de xxxxx,90 lei, astfel că suma pentru care trebuia demarată executarea silită (calculată până la data de 10.07.2014) este de xxxxx,79 lei.
Având în vedere că executarea silită a fost pornită pentru o sumă eronată, executarea silită și formele de executare silită contestate au fost anulate.
Prin sentința civilă cu nr. 2071/01.11.2016 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe s-a admis contestaţia la executare silită formulată de către contestatoarea D____ G_______, împotriva intimatei S________ S.a.R.L., s-a anulat încheierea de încuviințare a executării silite şi actele de executare emise în dosarul execuțional.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 84 alin.1 C.pr.civ „Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.
Pentru sesizarea executorului judecătoresc în scopul încuviințării executării silite și-a desfășurării procedurii de executare silită, S________ S.a.R.L nu putea fi reprezentată de S.C. Kruk România S.R.L..
Activitățile juridice de consultanță, de reprezentare si asistență juridică, precum și de redactare de acte juridice, inclusiv a acțiunilor introductive în instanță, cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor, apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice, în raporturile cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină, constituie, după caz, activități specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr. 51/1995, cu modificările si completările ulterioare, profesiei de notar public (art. 8, 9 si 10 din Legea nr. 36/1995, cu modificările si completările ulterioare) sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000, cu modificările si completările ulterioare).
Conform art. 206 alin.1 C.civ „Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.”
Principiul specialității obiectului de activitate nu împiedică societatea comercială să încheie acte, contracte și operațiuni de natură civilă care să aibă un caracter accesoriu sau conex și să fie benefice activității principale, dar în cazul de față, actele pentru care a fost împuternicită S.C. Kruk România S.R.L. nu au un asemenea caracter.
Dispoziția legală fiind una imperativă, încălcarea ei atrage caracterul nul al actelor de executare şi al întregii executări desfășurate în dosarul execuțional.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de recuperatori ca fiind tardiv formulat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 84 alin.1 C.pr.civ „Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.
Pentru sesizarea executorului judecătoresc în scopul încuviințării executării silite și-a desfășurării procedurii de executare silită, S________ S.a.R.L nu putea fi reprezentată de S.C. Kruk România S.R.L..
Activitățile juridice de consultanță, de reprezentare si asistență juridică, precum și de redactare de acte juridice, inclusiv a acțiunilor introductive în instanță, cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor, apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice, în raporturile cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină, constituie, după caz, activități specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr. 51/1995, cu modificările si completările ulterioare, profesiei de notar public (art. 8, 9 si 10 din Legea nr. 36/1995, cu modificările si completările ulterioare) sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000, cu modificările si completările ulterioare).
Conform art. 206 alin.1 C.civ „Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.”
Principiul specialității obiectului de activitate nu împiedică societatea comercială să încheie acte, contracte și operațiuni de natură civilă care să aibă un caracter accesoriu sau conex și să fie benefice activității principale, dar în cazul de față, actele pentru care a fost împuternicită S.C. Kruk România S.R.L. nu au un asemenea caracter.
Dispoziția legală fiind una imperativă, încălcarea ei atrage caracterul nul al actelor de executare şi al întregii executări desfășurate în dosarul execuțional.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de recuperatori ca fiind tardiv formulat.
Prin sentința nr. 8424 din 03.07.2017 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost admisă contestația la executare ca urmare a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită. A considerat instanţa că faptul intervenirii cesiunii de creanţă nu este de natură a întrerupe prescripţia extinctivă. Hotărârea este deosebit de importantă, din punctul nostru de vedere, având în vedere că cesiunea de creanţă este principalul motiv invocat de către recuperatori pentru a motiva abuzul de a pune în executare titluri executorii pentru care s-a împlinit demult termenul de prescripţie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la data de 17.07.2007 s-a încheiat contractul de credit bancar nr. 947, pentru suma de 14.753,75 EUR, între B______R S.A. și M_______ M_______ . Întrucât aceasta din urmă nu şi-a respectat obligațiile contractuale de achitare a creanței, B______R S.A. a declarat scadent anticipat creditul contractat, iar la data de 29.06.2011 Banca Comerciala Romană a cesionat creanţa către K_k SA și K_____k I________l SRL prin contractul de cesiune de creanțe nr. J695/2011.
Referitor la prescripția dreptului de a obține executarea silită, invocată de contestatoare, instanța de fond a reținut că executarea silită a fost demarată sub imperiul noului cod de procedură civilă, prin cererea formulată de creditor la data de 12.12.2016, iar potrivit art.706 C.pr.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
În cauză ultima plată efectuată de debitoare a fost la data de 11.05.2009, în cuantum de 270 lei, iar creditul a fost declarat exigibil anticipat în data de 29.06.2011 odată cu cesiunea creanței, de la aceasta data cu siguranță s-a născut dreptul la acțiune privind executarea silită în favoarea creditorului, acesta având dreptul dar și obligația de a sesiza organele competente pentru executarea obligațiilor.
Prin cesiunea creanței nu se întrerupe cursul prescripției și nu începe să curgă un nou termen de prescripție întrucât „efectul principal al cesiunii de creanță este transmiterea dreptului de creanță de la cedent la cesionar, iar cesionarul dobândește dreptul ce a aparținut cedentului, nimic mai mult sau mai puțin. Astfel, prescripția extinctivă a dreptului la acțiunea în realizarea creanței se produce în termenul și condițiile prevăzute pentru cedent.”
În cauză, executarea silită s-a demarat împotriva contestatoarei în temeiul contractului de credit bancar pentru recuperarea creanței în cuantum de xxxxxx.79,53 din care xxxxx,97 euro, la care s-au adaugat dobanzi și cheltuieli de executare, însă cererea de executare silită a fost formulată de intimata creditoare la data de 12.12.2016, ulterior împlinirii termenului de 3 ani de prescripție.
De precizat că Hotărârea a rămas definitivă în sistemul căilor de atac şi contestatorul a fost exonerat de la plata sumei de 14.753,75 EUR şi a tuturor accesoriilor (http://www.rolii.ro/hotarari/5a2b59a7e49009e02600006d).
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la data de 17.07.2007 s-a încheiat contractul de credit bancar nr. 947, pentru suma de 14.753,75 EUR, între B______R S.A. și M_______ M_______ . Întrucât aceasta din urmă nu şi-a respectat obligațiile contractuale de achitare a creanței, B______R S.A. a declarat scadent anticipat creditul contractat, iar la data de 29.06.2011 Banca Comerciala Romană a cesionat creanţa către K_k SA și K_____k I________l SRL prin contractul de cesiune de creanțe nr. J695/2011.
Referitor la prescripția dreptului de a obține executarea silită, invocată de contestatoare, instanța de fond a reținut că executarea silită a fost demarată sub imperiul noului cod de procedură civilă, prin cererea formulată de creditor la data de 12.12.2016, iar potrivit art.706 C.pr.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
În cauză ultima plată efectuată de debitoare a fost la data de 11.05.2009, în cuantum de 270 lei, iar creditul a fost declarat exigibil anticipat în data de 29.06.2011 odată cu cesiunea creanței, de la aceasta data cu siguranță s-a născut dreptul la acțiune privind executarea silită în favoarea creditorului, acesta având dreptul dar și obligația de a sesiza organele competente pentru executarea obligațiilor.
Prin cesiunea creanței nu se întrerupe cursul prescripției și nu începe să curgă un nou termen de prescripție întrucât „efectul principal al cesiunii de creanță este transmiterea dreptului de creanță de la cedent la cesionar, iar cesionarul dobândește dreptul ce a aparținut cedentului, nimic mai mult sau mai puțin. Astfel, prescripția extinctivă a dreptului la acțiunea în realizarea creanței se produce în termenul și condițiile prevăzute pentru cedent.”
În cauză, executarea silită s-a demarat împotriva contestatoarei în temeiul contractului de credit bancar pentru recuperarea creanței în cuantum de xxxxxx.79,53 din care xxxxx,97 euro, la care s-au adaugat dobanzi și cheltuieli de executare, însă cererea de executare silită a fost formulată de intimata creditoare la data de 12.12.2016, ulterior împlinirii termenului de 3 ani de prescripție.
De precizat că Hotărârea a rămas definitivă în sistemul căilor de atac şi contestatorul a fost exonerat de la plata sumei de 14.753,75 EUR şi a tuturor accesoriilor (http://www.rolii.ro/hotarari/5a2b59a7e49009e02600006d).
Prin Sentinţa Civilă nr. 7472/2017, Judecătoria Sector 4 a admis contestația la executare formulată de contestatorul R______ E în contradictoriu cu intimata S________ S___ cu sediul ales la K_____K R________A SRL, a constatat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie extinctivă a dreptului de a cerere executarea silită, a anulat încheierea de încuviințare a executării silite din13.01.2017 pronunțate în dosarul nr. xxxxx/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București, precum și executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 219/2016.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că suma ce a format obiectul contractului de credit nr. 701/_____2007 urma să fie restituită în 120 de rate lunare egale, începând cu data de 20.11.2008 și până la data de 20.06.2017, astfel cum reiese din graficul de rambursare atașat (f. 254-259).
Urmare a neachitării ratelor de către debitor, intimata B____ C_________ Română a declarant scadent anticipat creditul la data de 29.06.2011, la aceeași data cesionând creanță către K_______ SA. Ca atare, de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită a întregii sume prevăzute în contract.
În drept, instanța reține că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea 76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, dispozițiile acestuia se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după data intrării sale în vigoare. Art. 711 C. pr. civ stabilește că prevederile capitolului V referitoare la prescripția dreptului de a obține executarea silită se completează cu dispozițiile noului Cod civil referitoare la prescripția dreptului de a obține executarea silită.
Or, art. 201 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil prevede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. A fortiori, prescripțiile împlinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la data la care au început să curgă.
Prin urmare, deși din punct de vedere procedural executarea silită este efectuată de executorul judecătoresc potrivit normelor noului Cod de procedură civilă, în privința dreptului de a cere executarea silită se aplică prevederile Codului de procedură civilă din 1865 întrucât acestea erau în vigoare la data la care a luat naștere dreptul de a obține executarea silită a contractului ce constituie titlu executoriu, respectiv la data de 29.06.2011, data la care contractul a fost declarat scadent anticipat.
Ca atare, instanța reține că potrivit art. 405 C.pr.civ din 1865 dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termenul de prescripție începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită și la împlinirea lui, titlul își pierde puterea executorie. Cum anterior a fost arătat, termenul de prescripție a început să curgă la data de 29.06.2011, acesta împlinindu-se la data de 29.06.2014.
Or, cererea de începere a executării silite a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 17.11.2016 (f.241), cum anterior a fost arătat, la mai bine de 2 ani de la data la care s-a împlinit termenul de prescripție.
Intimata nu a invocat și dovedit o cauză de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției prevăzută de art. 4051 și art. 4052 C.pr.civ din 1865, astfel cum îi impuneau dispozițiile art. 249 C.pr.civ. Înscrierea creanței în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nu întrerupe prescripția, contrar susținerilor intimatei S________ S___, neexistând nicio dispoziție legală care să califice această operațiune ca un caz de întrerupere a prescripției, înscrierea în arhivă având ca efect doar asigurarea opozabilității față de terți a contractului de cesiune.( http://www.rolii.ro/hotarari/5977f545e49009bc180000b9).
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că suma ce a format obiectul contractului de credit nr. 701/_____2007 urma să fie restituită în 120 de rate lunare egale, începând cu data de 20.11.2008 și până la data de 20.06.2017, astfel cum reiese din graficul de rambursare atașat (f. 254-259).
Urmare a neachitării ratelor de către debitor, intimata B____ C_________ Română a declarant scadent anticipat creditul la data de 29.06.2011, la aceeași data cesionând creanță către K_______ SA. Ca atare, de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită a întregii sume prevăzute în contract.
În drept, instanța reține că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea 76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, dispozițiile acestuia se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după data intrării sale în vigoare. Art. 711 C. pr. civ stabilește că prevederile capitolului V referitoare la prescripția dreptului de a obține executarea silită se completează cu dispozițiile noului Cod civil referitoare la prescripția dreptului de a obține executarea silită.
Or, art. 201 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil prevede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. A fortiori, prescripțiile împlinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la data la care au început să curgă.
Prin urmare, deși din punct de vedere procedural executarea silită este efectuată de executorul judecătoresc potrivit normelor noului Cod de procedură civilă, în privința dreptului de a cere executarea silită se aplică prevederile Codului de procedură civilă din 1865 întrucât acestea erau în vigoare la data la care a luat naștere dreptul de a obține executarea silită a contractului ce constituie titlu executoriu, respectiv la data de 29.06.2011, data la care contractul a fost declarat scadent anticipat.
Ca atare, instanța reține că potrivit art. 405 C.pr.civ din 1865 dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termenul de prescripție începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită și la împlinirea lui, titlul își pierde puterea executorie. Cum anterior a fost arătat, termenul de prescripție a început să curgă la data de 29.06.2011, acesta împlinindu-se la data de 29.06.2014.
Or, cererea de începere a executării silite a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 17.11.2016 (f.241), cum anterior a fost arătat, la mai bine de 2 ani de la data la care s-a împlinit termenul de prescripție.
Intimata nu a invocat și dovedit o cauză de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției prevăzută de art. 4051 și art. 4052 C.pr.civ din 1865, astfel cum îi impuneau dispozițiile art. 249 C.pr.civ. Înscrierea creanței în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nu întrerupe prescripția, contrar susținerilor intimatei S________ S___, neexistând nicio dispoziție legală care să califice această operațiune ca un caz de întrerupere a prescripției, înscrierea în arhivă având ca efect doar asigurarea opozabilității față de terți a contractului de cesiune.( http://www.rolii.ro/hotarari/5977f545e49009bc180000b9).
Îndreptarea adresei de înfiinţare a popririi prin uzitarea procedurii prevăzute la art. 53 din Legea 207/2015 privind îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal- motiv de contestaţie la executarea silită
Prin Sentința Civilă nr. 5657 pronunţată de Judecătoria Braşov, în Ședința publică din 31.05. 2017, instanţa a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul D____ N______ deținut în PNT Târgu M____în contradictoriu cu intimata DGAFP BRAŞOV SERVICIUL EXECUTARI SILITE CAZURI SPECIALE.
Din situaţia de fapt prezentată de Părţi reieşea că executarea silită a fost declanșată anterior adresei de înființare a popririi atacată în prezenta cauză, fiind emisă la data de 10.08.2015 somația în vederea recuperării sumei de x lei și titlurile executorii nr. 1/10.08.2015 pentru suma de x reprezentând TVA evidențiată prin decizia de impunere nr. 192/27.05.2015 și titlul executoriu nr. 2/10.08.2015 pentru suma de x lei reprezentând profit AJFP B_____ , sumă evidențiată prin decizia de impunere nr. 192/27.05.2015( f 101-102). La data de 08.02.2016 s-a emis prima adresă de înființare a poprii pentru suma de x lei.
La data de 20.10.2016 DGRFP B_____ – DIRECȚIA EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE a emis o nouă adresă de înființare a popririi cu nr. 9697/20.10.2016 (f 105,107, 109) prin care, în baza art. 236 alin. 5 din Legea nr. 207/2015 privind CPF s-a înființat poprirea asupra sumelor de bani datorate debitorului D____ N______ de către terțul poprit PNT Târgu M____ și A_________ CONSULTING SRL și /sau T____________ CONSULTING SRL în vederea executării silite a sumei de x lei rezultată din titlul executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 250/23.12.2013 ( f 29).
Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit PNT Târgu M____ la data de 26.10.2016.
Din adresa nr. 558/23.11.2016 adresată PNT Târgu M____ ( f 35) reiese că referitor la „ adresa de înștiințare privind înființarea popririi nr. 9697/20.10.2016 transmisă „ PNT cu privire la contestator , față de prevederile art. 53 din Legea nr. 207/2015 completate cu dispozițiile art. 237 din același act normativ s-a îndreptat eroarea materială în sensul că „ la rubrica titlu executoriu nr./dată se adaugă pe lângă Sentința penală nr. 250/23.12.2013 și Decizia penală nr. 192/27.05.2015; la rubrica „cuantumul sumei datorate ( lei) s-a menționat eronat suma de xxxxxx lei , iar corect este suma de xxxxxx lei”. Aceeași adresă a fost comunicată și contestatorului ( f 36).
În drept, potrivit art. 1 pct. 1 din Legea 207/2015 prin act administrativ fiscal se înțelege „actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat”.
Conform art. 53 din Legea 207/2015” (1) Organul fiscal poate îndrepta oricând erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului.
(2) Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înțelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
(3) În cazul în care, după comunicarea actului administrativ fiscal, organul fiscal constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului/plătitorului un act de îndreptare a erorii materiale.
(4) În situația în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de contribuabil/plătitor, organul fiscal procedează astfel:
a) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite și comunică contribuabilului/plătitorului actul de îndreptare a erorii materiale;
b) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului.
(5) Actul de îndreptare a erorii materiale și decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului inițial și pot fi contestate în condițiile legii în care putea fi contestat actul inițial.”
Potrivit art. 152 alin. 2 din Legea 207/2005 în forma în vigoare la data emiterii adresei de înființare a popririi „(2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz.”
Conform art. 220 alin. 1-2 și 21 din Legea 207/2015 în forma în vigoare la data emiterii adresei de înființare a popririi „ (1) În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
(2) Organul fiscal care administrează creanțe fiscale este abilitat să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.
(2^1) Prin excepție de la prevederile alin. (2), cazurile speciale de executare silită, precum și structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și efectuarea procedurii de executare silită se stabilesc prin ordin al președintelui A.N.A.F.*).
Ordinul președintelui ANAF la care se face referire este Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3744/2015 privind stabilirea cazurilor speciale de executare silită, precum și a structurilor abilitate cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și efectuarea procedurii de executare silită în forma nemodificată prin Ordinul nr. 3418/2016.
Conform art. 236 din același act normativ „ (1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
(2) Sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.
(3) În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimțământul titularului de cont, la cursul de schimb afișat de acestea pentru ziua respectivă.
(4) Sumele ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse urmăririi numai în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat.
(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare silită, printr-o adresă care se comunică terțului poprit, cu respectarea termenului prevăzut la art. 230 și cu înștiințarea debitorului despre înființarea popririi.
(6) Poprirea nu este supusă validării.
(7) Poprirea înființată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit, și înștiințarea despre aceasta a debitorului.
(8) Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. În acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi.
(9) După înființarea popririi, terțul poprit este obligat:
a) să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită;
b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare silită;
c) în cazul înființării popririi asigurătorii, cu excepția popririi asigurătorii asupra sumelor din conturile bancare, să vireze, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal suma indicată, în contul de garanții menționat de organul de executare silită. Suma virată reprezintă o garanție în sensul art. 211 lit. a).
(10) În situația în care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, înștiințează despre acest fapt organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi.
(11) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori, terțul poprit anunță în scris despre aceasta pe creditori și procedează la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferință prevăzute la art. 258.
(12) Pentru stingerea creanțelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriți prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, prin excepție de la art. 230 alin. (1), poprirea nu poate fi înființată înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile de la data comunicării somației.
(13) În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, potrivit alin. (12), sumele existente, precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligației ce se execută silit, astfel cum aceasta rezultă din adresa de înființare a popririi. Băncile au obligația să plătească sumele indisponibilizate în contul indicat de organul de executare silită în termen de 3 zile de la indisponibilizare.
(14) Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data și ora primirii adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, și nu acceptă alte plăți din conturile acestora până la achitarea integrală a obligațiilor fiscale înscrise în adresa de înființare a popririi, cu excepția:
a) sumelor necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor și contribuțiilor aferente acestora, reținute la sursă, dacă, potrivit declarației pe propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deține alte disponibilități bănești;
b) sumelor necesare plății accizelor de către antrepozitarii autorizați. În acest caz, debitorul prezintă instituției de credit odată cu dispoziția de plată și copia certificată, conform cu originalul, a autorizației de antrepozitar;
c) sumelor necesare plății accizelor, în numele antrepozitarilor autorizați, de către cumpărătorii de produse energetice;
d) sumelor necesare plății obligațiilor fiscale de care depinde menținerea valabilității înlesnirii. În acest caz, debitorul va prezenta instituției de credit odată cu dispoziția de plată și copia certificată, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la plată.
(15) Pe perioada popririi asigurătorii, băncile acceptă plăți din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevăzute la alin. (14), precum și pentru stingerea obligațiilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a înființat poprirea.
(16) Încălcarea prevederilor alin. (9), (11), (13), (14) și (18) atrage nulitatea oricărei plăți.
(17) În cazul în care executarea silită este suspendată ori încetează, potrivit legii, organul de executare silită înștiințează de îndată, în scris, instituțiile de credit ori, după caz, terțul poprit pentru sistarea, temporară, totală sau parțială a indisponibilizării conturilor și reținerilor. În caz contrar instituția de credit este obligată să procedeze potrivit dispozițiilor alin. (13) și (14).
(18) În situația în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeași zi, instituțiile de credit urmăresc executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.
(19) Dispozițiile alin. (11) se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit art. 260 alin. 1 din Legea 207/2015” (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.”
Instanța reține că adresa de înființare a popririi nr. 9697/20.10.2016 emisă de DGRFP B_____- SESCS nu este un act administrativ fiscal în sensul dispozițiilor art. 1 pct.1 din Legea 207/2015 ci, chiar dacă se comunică asemenea unui act administrativ fiscal, ea este un act de executare silită, care nu poate fi îndreptat prin procedura instituită de art. 53 din același act normativ.
Contestație la executare formulată în temeiul art. 589, alin. (1), lit. c, Cod Procedură Penală de către judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale prin care se solicită ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanțele procurorului ca urmare a achitării sumelor pentru care s-a dispus confiscarea specială și a cheltuielilor judiciare. Competenţa materială a instanţei penale vs competenţa materială a instanţei civile
Prevederi legale incidente:
Articolul 600 Cod Procedură Penală, Contestația privind executarea dispozițiilor civile:
(1) Contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) și b), la instanța de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dispozițiile art. 598 alin. (2) teza a II-a se aplică în mod corespunzător. (...)
(3) Contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile.
Prin Sentința Penală nr. 64/2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, instanţa a respins excepția necompetenței materiale a instanței penale formulată de către reprezentantul D_____ B____şi a admis contestația la executare formulată de către judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Tribunalului Buzău.
A constat achitate sumele de 51.836 USD, 11.558 euro cu privire la care s-a dispus confiscarea de la condamnatul M_____ F_____ A_______ și 15.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stabilite prin sentința penală nr. 68 din 23.05.2014, pronunțată de către Tribunalul Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 559/29.05.2015, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești şi, pe cale de consecinţă, a dispus ridicarea sechestrului asigurătoriu instituit prin ordonanța procurorului din 29.05.2012, dată în dosarul nr. 3/D/P/2012, astfel cum a fost menținut prin sentința penală nr. 68/2014.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul, analizând contestația la executare formulată, în raport de dispozițiile art. 600, alin. (1) cu referire la art. 598 alin. (l) lit. c), art. 249 Cod Procedură Penală a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Excepția necompetenței materiale a instanței penale invocate de către reprezentantul D_____, în conformitate cu art. 600 alin. (3) Cod Procedură Penală este nefondată.
Așa cum rezultă din conținutul contestației la executare formulate de către judecătorul delegat, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) Cod Procedură Penală, invocându-se o împiedicare la executare.
Reprezentantul D_____ B____ a invocat dispoziţiile art art. 600 alin. (3) Cod Procedură Penală, solicitând instanţei să constate că aparţine instanţei civile competenţa de a soluţiona prezenta cauză, în opinia sa fiind vorba de o contestație împotriva actelor de executare cu privire la dispozițiile civile care se soluționează de către instanța civilă, potrivit legii civile.
Sub un prim aspect, instanţa a reţinut că prezenta contestație se referă la dispoziții din sentința penală cu privire la confiscarea specială ce țin de latura penală a cauzei, măsurile de siguranță fiind sancțiuni de drept penal.
În plus, sub un al doilea aspect, se invocă finalizarea executării măsurii de siguranță a confiscării speciale, astfel încât nu se poate reține că este vorba de o contestație cu privire la „actele de executare”.
„Actele de executare” se circumscriu perioadei cuprinse între primul act de executare silită până la finalizarea acestei executări.
Întrucât se face dovada achitării sumelor pentru care s-a dispus confiscarea specială și a cheltuielilor judiciare, se va reține că s-a finalizat executarea, nemafiind vorba de „acte de executare” la care face referire art. 600 alin. (3) Cod Procedură Penală.
Față de aceste aspecte, se va reține că revine instanței penale investite competența de a soluționa contestația formulată, în baza art. 598 alin (1), lit. c), cu referire la art. 598 alin. (2) Cod Procedură Penală.
Prevederi legale incidente:
Articolul 600 Cod Procedură Penală, Contestația privind executarea dispozițiilor civile:
(1) Contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) și b), la instanța de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dispozițiile art. 598 alin. (2) teza a II-a se aplică în mod corespunzător. (...)
(3) Contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile.
Prin Sentința Penală nr. 64/2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, instanţa a respins excepția necompetenței materiale a instanței penale formulată de către reprezentantul D_____ B____şi a admis contestația la executare formulată de către judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Tribunalului Buzău.
A constat achitate sumele de 51.836 USD, 11.558 euro cu privire la care s-a dispus confiscarea de la condamnatul M_____ F_____ A_______ și 15.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stabilite prin sentința penală nr. 68 din 23.05.2014, pronunțată de către Tribunalul Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 559/29.05.2015, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești şi, pe cale de consecinţă, a dispus ridicarea sechestrului asigurătoriu instituit prin ordonanța procurorului din 29.05.2012, dată în dosarul nr. 3/D/P/2012, astfel cum a fost menținut prin sentința penală nr. 68/2014.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul, analizând contestația la executare formulată, în raport de dispozițiile art. 600, alin. (1) cu referire la art. 598 alin. (l) lit. c), art. 249 Cod Procedură Penală a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Excepția necompetenței materiale a instanței penale invocate de către reprezentantul D_____, în conformitate cu art. 600 alin. (3) Cod Procedură Penală este nefondată.
Așa cum rezultă din conținutul contestației la executare formulate de către judecătorul delegat, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) Cod Procedură Penală, invocându-se o împiedicare la executare.
Reprezentantul D_____ B____ a invocat dispoziţiile art art. 600 alin. (3) Cod Procedură Penală, solicitând instanţei să constate că aparţine instanţei civile competenţa de a soluţiona prezenta cauză, în opinia sa fiind vorba de o contestație împotriva actelor de executare cu privire la dispozițiile civile care se soluționează de către instanța civilă, potrivit legii civile.
Sub un prim aspect, instanţa a reţinut că prezenta contestație se referă la dispoziții din sentința penală cu privire la confiscarea specială ce țin de latura penală a cauzei, măsurile de siguranță fiind sancțiuni de drept penal.
În plus, sub un al doilea aspect, se invocă finalizarea executării măsurii de siguranță a confiscării speciale, astfel încât nu se poate reține că este vorba de o contestație cu privire la „actele de executare”.
„Actele de executare” se circumscriu perioadei cuprinse între primul act de executare silită până la finalizarea acestei executări.
Întrucât se face dovada achitării sumelor pentru care s-a dispus confiscarea specială și a cheltuielilor judiciare, se va reține că s-a finalizat executarea, nemafiind vorba de „acte de executare” la care face referire art. 600 alin. (3) Cod Procedură Penală.
Față de aceste aspecte, se va reține că revine instanței penale investite competența de a soluționa contestația formulată, în baza art. 598 alin (1), lit. c), cu referire la art. 598 alin. (2) Cod Procedură Penală.
