- Acasa
- Consultanta Juridica
- Echipa
-
Expertiza
- Societati comerciale
- Drept civil
- Drept financiar bancar
- B2B COLLECTION
- Dreptul muncii
- Arbitraj
- Transporturi
- IT Comunicatii Media si Publicitate
- Concurenta si ajutor de stat
- Reorganizare judiciara si faliment
- Proprietate intelectuala
- Achizitii publice
- Protectia Consumatorului
- Contencios administrativ si fiscal
- Infrastructura si Parteneriat Public Privat
- Articole
- Tarife
- Contact
Tribunalul Călăraşi prin Decizia Civilă Nr. 177/2016 a admis în tot contestația la executare silită, a constatat prescris dreptul creditoarei intimate K______K SA de a cerere executarea silită a Contractului de credit nr.120002axxxxxxxxxx din 21 decembrie 2007 încheiat între contestator și P____ B____ SA în totalitate și a anulat actele de executare încheiate în Dosar executare nr.795___.
În cauză prin contractul de cesiune de creanțe nr.xxxxx/29.07.2011 P____ B____ SA, în calitate de cedent a cesionat către K______K SA în calitate de cesionar, creanța pe care o avea împotriva debitorului contestator în baza contractului de credit susmenționat, cesiunea fiind înscrisă în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Urmare a neplății ratelor scadente, creditoarea cesionară K____K SA a învestit cu formulă executorie contractul de împrumut pentru nevoi personale nr.120002Axxxxxxxxxx/21.12.2007, modificat prin actul adițional nr.1/18.12.2009 prin încheierea din 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, la data de 29.05.2015 a formulat cerere de executare silită a debitorului, iar prin încheierea din 29.05.2015 a fost încuviințată executarea silită de către B__ G___ C_________, formându-se dosarul de executare nr.795/2015.
În cadrul dosarului de executare silită, executorul a emis somația din 29.05.2015 și l-a înștiințat pe debitor despre începerea executării și a înființat poprire asupra conturilor de la mai multe bănci până la concurența sumei de 4145.443,15 lei din care 136.415 lei debit și 9027,86 lei cheltuieli de executare.
Analizând motivele referitoare la prescripția extinctivă invocate în cauză, Judecătoria Lehliu Gară (prima instanţă) a reținut că potrivit art. 6 al. 4 și 201 din Legea 71/2011 prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele (început, termen, suspendare etc.) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă, în speță Decretul 167/1958 (având în vedere data încheierii contractului de credit și art.7 și 12 din decret).
Astfel potrivit art.12 din Decretul 167/1958 când un debitor este obligat la prestații succesive dreptul la acțiune cu privire la fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
În speță contractul de credit a fost încheiat pe 132 luni, din 21.01.2008 până în 21.12.2018.
Cum termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită este de 3 ani (art.705 C.p.civ.) acesta începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, în speță data scadenței fiecărei rate.
Contestatorul a susținut că ultima rată achitată a fost în 15.04.2010 afirmație conformă dovezii de la fila 9, iar creditul ar fost declarat scadent anticipat la 29.07.2011, data contractului de cesiune, în timp ce intimata nu confirmă nici nu infirmă acest fapt. Prin urmare devin aplicabile disp. Art.12.2 din contract din care rezultă că în caz de neachitare a ratelor la scadență, banca are dreptul să rezilieze contractual și să declare împrumutul scadent anticipat urmând să notifice debitorul în scris despre decizia sa. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor contractuale susmenționate rezultă că pentru declararea scadenței anticipate a creditului este necesară notificarea expresă a debitorului cu această mențiune.
În speță nu s-a făcut dovada existenței unei notificări prin care intimata să declare creditul exigibil anticipat, notificarea din 16.08.2011 invocată de contestator de la fila 7,8 făcând referire doar la existența cesiunii și obligația de plată către noul creditor.
Prin apelul declarat contestatorul a criticat aceasta soluţie. În motivare acesta am arătat că în mod eronat a fost reținută lipsa declarării exigibilității anticipate a creditului, cu consecința neprescrierii dreptului la executare, atât timp cât în actul Informații Importante din 11 august 2011 este menționată declararea scadentă anticipată a creditului, operațiune menționată și în întâmpinarea din prima instanță.
Instanţa de apel a desfiinţat soluţia primei instanţe şi din perspectiva motivului de apel invocat, a observat că intimata creditoare nu a contestat declararea creditorului ca scadent în totalitate, ba chiar a recunoscut-o în întâmpinarea depusă „din aceste motive creditul contestatorului a fost declarat scadent anticipat.”
De asemenea, din actul de la fila 7 fond „Informații importante” emis de către intimată la 11 august 2011 reiese că „…creditul dumneavoastră a fost declarat scadent anticipat.”, astfel încât este fără dubiu că la data de 29 iulie 2011 a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Cum până la data de 29 mai 2015 când a fost formulată cerere de executare silită, rezultată din încheierea de încuviințare a executării silite nu a intervenit nici un act de executare ori altul de acest gen trebuie constatat că creditorul a rămas în pasivitate, consecința fiind prescrierea dreptului de a cere executarea silită.
Apărarea acestuia cum că au fost făcute notificări, încercări de soluționare amiabilă nu poate fi primită în scopul întreruperii termenului, legea neincluzându-le în acest scop. Cursul prescripției a început sub imperiul vechiului cod de procedură civilă și rămâne reglementat de acesta, care la art.405 și urm. Reglementează prescripția executării silite și cazurile de suspendare și de întrerupere, printre care nu se află și aceea invocată de către intimată.
În consecință, a fost admisă contestaţia la executare şi actele de executare efectuate, anulate.
În cauză prin contractul de cesiune de creanțe nr.xxxxx/29.07.2011 P____ B____ SA, în calitate de cedent a cesionat către K______K SA în calitate de cesionar, creanța pe care o avea împotriva debitorului contestator în baza contractului de credit susmenționat, cesiunea fiind înscrisă în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Urmare a neplății ratelor scadente, creditoarea cesionară K____K SA a învestit cu formulă executorie contractul de împrumut pentru nevoi personale nr.120002Axxxxxxxxxx/21.12.2007, modificat prin actul adițional nr.1/18.12.2009 prin încheierea din 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, la data de 29.05.2015 a formulat cerere de executare silită a debitorului, iar prin încheierea din 29.05.2015 a fost încuviințată executarea silită de către B__ G___ C_________, formându-se dosarul de executare nr.795/2015.
În cadrul dosarului de executare silită, executorul a emis somația din 29.05.2015 și l-a înștiințat pe debitor despre începerea executării și a înființat poprire asupra conturilor de la mai multe bănci până la concurența sumei de 4145.443,15 lei din care 136.415 lei debit și 9027,86 lei cheltuieli de executare.
Analizând motivele referitoare la prescripția extinctivă invocate în cauză, Judecătoria Lehliu Gară (prima instanţă) a reținut că potrivit art. 6 al. 4 și 201 din Legea 71/2011 prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele (început, termen, suspendare etc.) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă, în speță Decretul 167/1958 (având în vedere data încheierii contractului de credit și art.7 și 12 din decret).
Astfel potrivit art.12 din Decretul 167/1958 când un debitor este obligat la prestații succesive dreptul la acțiune cu privire la fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
În speță contractul de credit a fost încheiat pe 132 luni, din 21.01.2008 până în 21.12.2018.
Cum termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită este de 3 ani (art.705 C.p.civ.) acesta începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, în speță data scadenței fiecărei rate.
Contestatorul a susținut că ultima rată achitată a fost în 15.04.2010 afirmație conformă dovezii de la fila 9, iar creditul ar fost declarat scadent anticipat la 29.07.2011, data contractului de cesiune, în timp ce intimata nu confirmă nici nu infirmă acest fapt. Prin urmare devin aplicabile disp. Art.12.2 din contract din care rezultă că în caz de neachitare a ratelor la scadență, banca are dreptul să rezilieze contractual și să declare împrumutul scadent anticipat urmând să notifice debitorul în scris despre decizia sa. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor contractuale susmenționate rezultă că pentru declararea scadenței anticipate a creditului este necesară notificarea expresă a debitorului cu această mențiune.
În speță nu s-a făcut dovada existenței unei notificări prin care intimata să declare creditul exigibil anticipat, notificarea din 16.08.2011 invocată de contestator de la fila 7,8 făcând referire doar la existența cesiunii și obligația de plată către noul creditor.
Prin apelul declarat contestatorul a criticat aceasta soluţie. În motivare acesta am arătat că în mod eronat a fost reținută lipsa declarării exigibilității anticipate a creditului, cu consecința neprescrierii dreptului la executare, atât timp cât în actul Informații Importante din 11 august 2011 este menționată declararea scadentă anticipată a creditului, operațiune menționată și în întâmpinarea din prima instanță.
Instanţa de apel a desfiinţat soluţia primei instanţe şi din perspectiva motivului de apel invocat, a observat că intimata creditoare nu a contestat declararea creditorului ca scadent în totalitate, ba chiar a recunoscut-o în întâmpinarea depusă „din aceste motive creditul contestatorului a fost declarat scadent anticipat.”
De asemenea, din actul de la fila 7 fond „Informații importante” emis de către intimată la 11 august 2011 reiese că „…creditul dumneavoastră a fost declarat scadent anticipat.”, astfel încât este fără dubiu că la data de 29 iulie 2011 a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Cum până la data de 29 mai 2015 când a fost formulată cerere de executare silită, rezultată din încheierea de încuviințare a executării silite nu a intervenit nici un act de executare ori altul de acest gen trebuie constatat că creditorul a rămas în pasivitate, consecința fiind prescrierea dreptului de a cere executarea silită.
Apărarea acestuia cum că au fost făcute notificări, încercări de soluționare amiabilă nu poate fi primită în scopul întreruperii termenului, legea neincluzându-le în acest scop. Cursul prescripției a început sub imperiul vechiului cod de procedură civilă și rămâne reglementat de acesta, care la art.405 și urm. Reglementează prescripția executării silite și cazurile de suspendare și de întrerupere, printre care nu se află și aceea invocată de către intimată.
În consecință, a fost admisă contestaţia la executare şi actele de executare efectuate, anulate.
Prin sentința civilă nr. 784 din 12.12.2016, Judecătoria Târgu Neamţ a admis contestația la executare, a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită a contractului de credit bancar nr. 576/24.07.2007, a anulat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 321/2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 24.07.2007, între B.____.R. SA, în calitate de împrumutător și contestatorul S___ C_________, în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de credit bancar nr. 576/_______2007, prin care contestatorul a împrumutat suma de 3.300 euro, durata contractului fiind de 120 luni.
Întrucât contestatorul nu și-a respectat obligațiile de plată stabilite în contract, B.______.R. a declarat scadent contractul împreună cu toate dobânzile și comisioanele aferente, conform art. 7.4 din contract.
Ulterior, B.______.R. a cesionat creanța către cesionarul Seapital S.a. R.L., reprezentat legal de K_______k România S.R.L., acesştia înregistrând la date de 9.04.2014 cerere de executare silită.
Potrivit art. 405 alin. (1) Cod procedură civilă anterior, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. Astfel în termenul legii o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu poate fi executată silit numai într-un anumit termen stabilit, în cauză 3 ani. După trecerea acestui termen prescripția extinctivă stinge dreptul creditorului de a mai cere concursul organului de executare pentru valorificarea titlului său. Prescripția dreptului de a cere executarea silită vizează însăși posibilitatea de realizare efectivă a urmăririi silite prin măsuri de constrângere patrimonială.
În cauză, instanța a reținut că notificarea a fost emisă și comunicată debitorului la data de 20.11.2009, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, iar la data de 9.04.2014, cu depăşirea termenului de 3 ani, creditorul a solicitat executorului judecătoresc executarea silită.
Instanța a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 4051 și art. 4052 Cod procedură civilă, în cauză nu a intervenit niciunul din cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției.
Intimata a arătat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului și a trimis mai multe notificări debitorului, iar instanța analizând înscrisurile anexate la întâmpinare, a constatat că nu a fost anexată nici o notificare.
Față de cele reținute, instanța în baza art. 711 Cod procedură civilă a admis contestația la executare și în consecință, a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită a contractului de credit și a anulat formele de executare întocmite în dosarul de executare.
Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii de către Tribunalul Suceava, prin Decizia Civilă nr. 784/AC, a apelului declarat de către Recuperatorul de Creanţe, contestatarul fiind scutit la plată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 24.07.2007, între B.____.R. SA, în calitate de împrumutător și contestatorul S___ C_________, în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de credit bancar nr. 576/_______2007, prin care contestatorul a împrumutat suma de 3.300 euro, durata contractului fiind de 120 luni.
Întrucât contestatorul nu și-a respectat obligațiile de plată stabilite în contract, B.______.R. a declarat scadent contractul împreună cu toate dobânzile și comisioanele aferente, conform art. 7.4 din contract.
Ulterior, B.______.R. a cesionat creanța către cesionarul Seapital S.a. R.L., reprezentat legal de K_______k România S.R.L., acesştia înregistrând la date de 9.04.2014 cerere de executare silită.
Potrivit art. 405 alin. (1) Cod procedură civilă anterior, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. Astfel în termenul legii o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu poate fi executată silit numai într-un anumit termen stabilit, în cauză 3 ani. După trecerea acestui termen prescripția extinctivă stinge dreptul creditorului de a mai cere concursul organului de executare pentru valorificarea titlului său. Prescripția dreptului de a cere executarea silită vizează însăși posibilitatea de realizare efectivă a urmăririi silite prin măsuri de constrângere patrimonială.
În cauză, instanța a reținut că notificarea a fost emisă și comunicată debitorului la data de 20.11.2009, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, iar la data de 9.04.2014, cu depăşirea termenului de 3 ani, creditorul a solicitat executorului judecătoresc executarea silită.
Instanța a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 4051 și art. 4052 Cod procedură civilă, în cauză nu a intervenit niciunul din cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției.
Intimata a arătat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului și a trimis mai multe notificări debitorului, iar instanța analizând înscrisurile anexate la întâmpinare, a constatat că nu a fost anexată nici o notificare.
Față de cele reținute, instanța în baza art. 711 Cod procedură civilă a admis contestația la executare și în consecință, a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită a contractului de credit și a anulat formele de executare întocmite în dosarul de executare.
Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii de către Tribunalul Suceava, prin Decizia Civilă nr. 784/AC, a apelului declarat de către Recuperatorul de Creanţe, contestatarul fiind scutit la plată.
Prin Decizia Civilă nr. 698/2016, Tribunalul Sibiu menţine Sentința civilă nr. 1279/ 07 martie 2016 a Judecătoriei Sibiu prin care este admisă contestaţia la executare ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie.
Contestatorul împreună cu soția sa a încheiat cu B._ D.- G______ S________ G______ S.A contractul de credit nr.xxxxxxx din 14.06.2006. Ultima plată, s-a efectuat de către contestator în 28.09.2010, iar după această dată nu s-a mai efectuat nici o plată.
Conform clauzelor contractuale, împrumutatul și co-împrumutații sunt de drept în întârziere de la data la care nu au respectat obligațiile contractuale. În consecință, reține instanța de fond, debitul principal de 11.029,35 lei este prescris, împreună cu accesoriile sale, din moment ce potrivit art. 6.9 din condițiile generale ale contractului de credit nr. xxxxxxx , creditul poate fi declarat scadent anticipat, în caz de neplată la scadenta a ratelor şi dobânzilor, iar de la data de 28.09.2010, când contestatoarea R___ M____ a achitat ultima dată suma de 850 lei în contul acestui contract de credit, și până la data de 09.09.2014, dată la care Recuperatoarea S________ S___ a formulat cerere de executare silită au trecut mai mult de 3 ani, fiind fără tăgadă că la data la care s-a efectuat cesiunea de creanță, creditul era scadent anticipat încă de la o data anterioară.
Tribunalul Sibiu validează această soluţie în sprijinul căreia aduce şi alte argumente, după cum urmează:
Cele două convenții prin care s-a transmis creanța către S.C. K___k I_______l S.R.L și mai apoi către S________ S.a.R.L, au drept efect dobândirea de către aceștia a calității de creditor ai împrumutaților, creanța a trecut succesiv în patrimoniul celor doi cesionari.
Cesionarul, prin efectul cesiunii de creanță, ia locul creditorului inițial dobândind toate drepturile născute în patrimoniul acestuia din contractul de credit nr.xxxxxxx din 14.06.2006. Acest contract s-a încheiat mai înainte de data intrării în vigoare a noului Cod civil, iar în condițiile art. 3 și 117 din Legea 71/2011, privind punerea în aplicare a acestui act normativ, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de data intrării în vigoare acestui act normativ, nu pot genera alte efecte prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii sau producerii lor, iar creanța transmisă prin cesiune își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii ei.
Rezultă că prezentei cauze nu i se pot aplica dispozițiile de drept material din Codul civil invocate de apelantă în susținerea apelului său, în legătură cu prescripția dreptului la acțiune.
Apoi, dispozițiile invocate vizează norme referitore la subrogație, instituție de drept material diferită de cesiunea de creanță (art. 1593 și 1595 din Codul civil), precum cele referitoare la predarea înscrisului constatator al creanței în cazul cesiunii de creanță (art. 1574 din Codul civil), norme care nu vizează raportul juridic dedus judecății.
Raportul juridic dedus judecății s-a născut pe tărâm procesual, în temeiul unui titlu executoriu, în etapa executării silite, astfel încât aplicabile sunt normele cuprinse în Cartea a V-a „Despre executarea silită” din Codul de procedură civilă, față de executarea silită a început după data intrării în vigoare acestui act normativ și prin prisma dispozițiilor art. 3 din legea 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010.
Așa cum s-a arătat mai sus, cesionarul, S________ S.a.R.L ia locul creditorului inițial dobândind toate drepturile născute în patrimoniul acestuia, iar debitorii cedați sunt terți în raport cu cesiunea de creanță, astfel că nu se poate susține, în lipsa unei prevederi legale exprese, că pentru cesionar curge în raport cu aceștia un nou termen de prescripție privind executarea silită născută în temeiul contractului de credit inițial.
De aceea, instanța de fond a reținut corect că în condițiile art. 706 alin. (1) din codul de procedură civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, în mod corect Judecătoria a reținut că în condițiile alin. (2) din aceeași dispoziție legală, că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În prezenta cauză primul termen al prescripției pentru creditul scadent anticipat este 14.10.2010, ca termen imediat următor plății efectuate de împrumutat în data de 28.09.2010, în condițiile art. 6.9 din contractului de credit nr. xxxxxxx/14.06.2006.
Rezultă astfel că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 28.09.2013.
Nu s-au dovedit în cauză motive de suspendare ori întrerupere a cursului prescripției reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 708 și 709 din Codul de procedură civilă.
Depunerea cererii de executare, însoțită de titlul executoriu după împlinirea termenului de prescripție, respectiv la data de 09.09.2014, nu poate produce efectul întreruperii prescripției, în condițiile art. 709 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, deoarece normele art. 707 alin. (2) din același act normativ prescriu în mod expres faptul că prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Contestatorul împreună cu soția sa a încheiat cu B._ D.- G______ S________ G______ S.A contractul de credit nr.xxxxxxx din 14.06.2006. Ultima plată, s-a efectuat de către contestator în 28.09.2010, iar după această dată nu s-a mai efectuat nici o plată.
Conform clauzelor contractuale, împrumutatul și co-împrumutații sunt de drept în întârziere de la data la care nu au respectat obligațiile contractuale. În consecință, reține instanța de fond, debitul principal de 11.029,35 lei este prescris, împreună cu accesoriile sale, din moment ce potrivit art. 6.9 din condițiile generale ale contractului de credit nr. xxxxxxx , creditul poate fi declarat scadent anticipat, în caz de neplată la scadenta a ratelor şi dobânzilor, iar de la data de 28.09.2010, când contestatoarea R___ M____ a achitat ultima dată suma de 850 lei în contul acestui contract de credit, și până la data de 09.09.2014, dată la care Recuperatoarea S________ S___ a formulat cerere de executare silită au trecut mai mult de 3 ani, fiind fără tăgadă că la data la care s-a efectuat cesiunea de creanță, creditul era scadent anticipat încă de la o data anterioară.
Tribunalul Sibiu validează această soluţie în sprijinul căreia aduce şi alte argumente, după cum urmează:
Cele două convenții prin care s-a transmis creanța către S.C. K___k I_______l S.R.L și mai apoi către S________ S.a.R.L, au drept efect dobândirea de către aceștia a calității de creditor ai împrumutaților, creanța a trecut succesiv în patrimoniul celor doi cesionari.
Cesionarul, prin efectul cesiunii de creanță, ia locul creditorului inițial dobândind toate drepturile născute în patrimoniul acestuia din contractul de credit nr.xxxxxxx din 14.06.2006. Acest contract s-a încheiat mai înainte de data intrării în vigoare a noului Cod civil, iar în condițiile art. 3 și 117 din Legea 71/2011, privind punerea în aplicare a acestui act normativ, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de data intrării în vigoare acestui act normativ, nu pot genera alte efecte prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii sau producerii lor, iar creanța transmisă prin cesiune își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii ei.
Rezultă că prezentei cauze nu i se pot aplica dispozițiile de drept material din Codul civil invocate de apelantă în susținerea apelului său, în legătură cu prescripția dreptului la acțiune.
Apoi, dispozițiile invocate vizează norme referitore la subrogație, instituție de drept material diferită de cesiunea de creanță (art. 1593 și 1595 din Codul civil), precum cele referitoare la predarea înscrisului constatator al creanței în cazul cesiunii de creanță (art. 1574 din Codul civil), norme care nu vizează raportul juridic dedus judecății.
Raportul juridic dedus judecății s-a născut pe tărâm procesual, în temeiul unui titlu executoriu, în etapa executării silite, astfel încât aplicabile sunt normele cuprinse în Cartea a V-a „Despre executarea silită” din Codul de procedură civilă, față de executarea silită a început după data intrării în vigoare acestui act normativ și prin prisma dispozițiilor art. 3 din legea 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010.
Așa cum s-a arătat mai sus, cesionarul, S________ S.a.R.L ia locul creditorului inițial dobândind toate drepturile născute în patrimoniul acestuia, iar debitorii cedați sunt terți în raport cu cesiunea de creanță, astfel că nu se poate susține, în lipsa unei prevederi legale exprese, că pentru cesionar curge în raport cu aceștia un nou termen de prescripție privind executarea silită născută în temeiul contractului de credit inițial.
De aceea, instanța de fond a reținut corect că în condițiile art. 706 alin. (1) din codul de procedură civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, în mod corect Judecătoria a reținut că în condițiile alin. (2) din aceeași dispoziție legală, că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În prezenta cauză primul termen al prescripției pentru creditul scadent anticipat este 14.10.2010, ca termen imediat următor plății efectuate de împrumutat în data de 28.09.2010, în condițiile art. 6.9 din contractului de credit nr. xxxxxxx/14.06.2006.
Rezultă astfel că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 28.09.2013.
Nu s-au dovedit în cauză motive de suspendare ori întrerupere a cursului prescripției reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 708 și 709 din Codul de procedură civilă.
Depunerea cererii de executare, însoțită de titlul executoriu după împlinirea termenului de prescripție, respectiv la data de 09.09.2014, nu poate produce efectul întreruperii prescripției, în condițiile art. 709 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, deoarece normele art. 707 alin. (2) din același act normativ prescriu în mod expres faptul că prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Prin Sentința civilă nr. 14599/2016 Judecătoria Iaşi, a admis contestația la executare şi a anulat executarea silită, constatând că în cauză a fost îndeplinit termenul de prescripţie.
În conformitate cu prevederile art. 4.3 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 344/21.04.2005, banca îşi rezervă dreptul să anuleze plafonul de descoperit de cont și să declare creditul exigibil în situația în care Împrumutatul nu reia în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării prevăzută la alin. 4.2. alimentarea contului de card cu drepturi salariale, acesta fiind, prin urmare, momentul declarării scadenței anticipate a creditului.
Se constată că primul contract de cesiune a fost încheiat între B.____.R. S.A. și K_______k S.A., în data de 16.12.2014, iar în preambulul acestuia, se menționează că părțile recunosc că toate creanțele cesionate sunt trecute de termen la data semnării contractului, fiind vorba, deci, de creanțe neperformante, pentru care a intervenit scadența, inclusiv anticipată. La data de 02.02.2007 a încetat contractul de muncă al împrumutatului astfel încât alimentarea contului de card cu drepturi salariale nu se mai putea efectua.
Prin urmare, de la momentul intervenirii scadenței anticipate a creditului, moment anterior acestei cesiuni din 16.12.2014, a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, în care se putea solicita executarea silită a debitoarei. Or, în speță, cererea de executare silită a fost admisă de către B.E.J. D______ si Asociații în data de 04.08.2016, dispunând deschiderea ds. ex. nr. 3119/2016de către B.E.J. D______ si Asociații, fiind depășit cu mult termenul legal de prescripție de trei ani, prev. de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil la data intervenirii scadenței anticipate a creditului.
Așadar, față de situația reținută, văzând și disp. art. 720 al. 1 C.pr.civ., instanța admite contestația la executare și anulează executarea silită ce formează obiectul ds. ex. nr. 3119/2016 al B.E.J. D______ si Asociații, executarea silită fiind inițiată nelegal, în condițiile în care termenul de prescripție de 3 ani, în care se putea solicita aceasta s-a prescris.
În conformitate cu prevederile art. 4.3 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 344/21.04.2005, banca îşi rezervă dreptul să anuleze plafonul de descoperit de cont și să declare creditul exigibil în situația în care Împrumutatul nu reia în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării prevăzută la alin. 4.2. alimentarea contului de card cu drepturi salariale, acesta fiind, prin urmare, momentul declarării scadenței anticipate a creditului.
Se constată că primul contract de cesiune a fost încheiat între B.____.R. S.A. și K_______k S.A., în data de 16.12.2014, iar în preambulul acestuia, se menționează că părțile recunosc că toate creanțele cesionate sunt trecute de termen la data semnării contractului, fiind vorba, deci, de creanțe neperformante, pentru care a intervenit scadența, inclusiv anticipată. La data de 02.02.2007 a încetat contractul de muncă al împrumutatului astfel încât alimentarea contului de card cu drepturi salariale nu se mai putea efectua.
Prin urmare, de la momentul intervenirii scadenței anticipate a creditului, moment anterior acestei cesiuni din 16.12.2014, a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, în care se putea solicita executarea silită a debitoarei. Or, în speță, cererea de executare silită a fost admisă de către B.E.J. D______ si Asociații în data de 04.08.2016, dispunând deschiderea ds. ex. nr. 3119/2016de către B.E.J. D______ si Asociații, fiind depășit cu mult termenul legal de prescripție de trei ani, prev. de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil la data intervenirii scadenței anticipate a creditului.
Așadar, față de situația reținută, văzând și disp. art. 720 al. 1 C.pr.civ., instanța admite contestația la executare și anulează executarea silită ce formează obiectul ds. ex. nr. 3119/2016 al B.E.J. D______ si Asociații, executarea silită fiind inițiată nelegal, în condițiile în care termenul de prescripție de 3 ani, în care se putea solicita aceasta s-a prescris.
Prin Sentința civilă nr. 1572/2016, Judecătoria Hunedoara a admis contestația la executare, a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită în dosar execuțional şi a dispus anularea executării silite efectuate împotriva contestatorului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 706 Cod Procedură Civilă dreptul de a obține executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita. Sub acest aspect prescripția, ca sancțiune de drept civil aplicabila pasivității creditorului, curge în folosul debitorului; așadar, obligația de a dovedi data ultimei plăți incumbă creditoarei, care, însă, s-a rezumat la a susține că în cauză sarcina probei aparține debitorului și că termenul de prescripție a fost întrerupt prin cesiunea de creanță și formularea cererii de executare silită.
Raportat la prevederile contractuale reiese că ultima rată pe care trebuia să o achite debitorul era în 24 aprilie 2013 (contractul fiind încheiat pe o durată de 60 de luni, adică 5 ani), așadar, termenul de 3 ani în care se putea obține executarea silita s-a împlinit in 24 aprilie 2016.
Creditoarea nu a făcut dovada existenţei unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție. Notificarea cesiunii de creanță nu constituie o astfel de cauză şi, de asemenea, nu constituie nici act începător de executare. Mai mult deși susține că a trimis numeroase notificări debitorului și că l-a contactat pe acesta în vederea achitării debitului, intimata nu a adus nicio dovadă în acest sens.
In conformitate cu prevederile art. 707 alin.2 teza întâi, prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 706 Cod Procedură Civilă dreptul de a obține executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita. Sub acest aspect prescripția, ca sancțiune de drept civil aplicabila pasivității creditorului, curge în folosul debitorului; așadar, obligația de a dovedi data ultimei plăți incumbă creditoarei, care, însă, s-a rezumat la a susține că în cauză sarcina probei aparține debitorului și că termenul de prescripție a fost întrerupt prin cesiunea de creanță și formularea cererii de executare silită.
Raportat la prevederile contractuale reiese că ultima rată pe care trebuia să o achite debitorul era în 24 aprilie 2013 (contractul fiind încheiat pe o durată de 60 de luni, adică 5 ani), așadar, termenul de 3 ani în care se putea obține executarea silita s-a împlinit in 24 aprilie 2016.
Creditoarea nu a făcut dovada existenţei unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție. Notificarea cesiunii de creanță nu constituie o astfel de cauză şi, de asemenea, nu constituie nici act începător de executare. Mai mult deși susține că a trimis numeroase notificări debitorului și că l-a contactat pe acesta în vederea achitării debitului, intimata nu a adus nicio dovadă în acest sens.
In conformitate cu prevederile art. 707 alin.2 teza întâi, prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Ce poate face ANAF –SESCS când constată că sechestrul asigurător a fost înfiinţat şi asupra unor bunuri care nu aparţin Inculpatului? Contestaţia la executare promovată de Judecătorul delegat la Biroul Executări Penale
Prevederi legale incidente:
În cauză, prin sentința penală nr. 535/ 7 oct. 2013, pronunțată în dosarul nr.________ al Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 25/A/2014 a Curții de Apel A___ I____, s-a dispus, între altele, menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012 din dosarul nr. 5079/P/2010 al P__________ de pe lângă Judecătoria Sibiu, fără a se indica expres bunurile mobile sau imobile care cad sub incidența ordonanței procurorului.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale, în îndeplinirea atribuţiilor sale specifice, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse în dosar, s-a confruntat cu următoarea situaţie:
Judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei, în temeiul art. 598 alin. (1), lit. c Cod Procedură Penală, raportat la art. 599 Cod Procedură Penală a formulat contestaţie la executare.
Judecătoria Sibiu a admis contestaţia la executare prin Sentinţa penală 683/2016 şi a ridicat parțial sechestrul asigurător instituit strict asupra autoturismului marca Dacia Double C__,___________ C xxxx, an fabricație 2004, înmatriculat pe numele intimatului F______ I___ domiciliat în loc. A_____,_________________, jud. Sibiu și asupra autoturismului marca Dacia Double C__,___________ C xxxxxx, an fabricație 2004, înmatriculat pe numele intimatului V________ M_____ domiciliat în com. Sadu, _____________________, jud. Sibiu, dispus prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012 din dosarul nr.5079/P/2010 al P__________ de pe lângă Judecătoria Sibiu și menținut prin sentința penală nr. 535/ 7 oct. 2013 pronunțată în dosarul nr. XXXX al Judecătoriei Sibiu rămasă definitivă prin decizia penală nr.25/A/2014 a Curții de Apel A___ I____.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reținut că:
Prin sentința penală nr. 535/ 7 oct.2013 pronunțată în dosarul nr.__________ al Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 25/A/2014 a Curții de Apel A___ I____, s-au dispus următoarele:
(...) În baza art. 14 și 346 alin. (1) Cod Procedură Penală, cu aplicarea art. 998-999 Cod Civil și a art. 1 003 Cod Civil, s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. O_________PROD INVEST S.R.L. Sibiu, prin lichidator, la plata sumei de 187.410 lei, cu penalitățile legale până la data plății, către partea civilă Statul Român, reprezentat de A.N.A.F., reprezentată de DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE- ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SIBIU.
În baza art. 357 alin. ( 2), lit. b. s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012 .
Prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012, din dosarul nr.5079/P/2010 al P__________ de pe lângă Judecătoria Sibiu (fila 475 dos.up atașat) s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător, până la concurența sumei de 149.898 lei, asupra următoarelor bunuri: autoturismul marca Peugeot ___________ xxxxxxx, autoturismul marca Mitsubischi ___________ GC xxxxx; autoturismul marca Audi A4 ___________ xxxxxx; autoturismul marca Dacia Double C__ ___________ C xxxxxx și autoturismul marca Dacia Double C__,___________ C xxxxxx.
Prin adresa nr. 9286/12.10.2016 formulată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____-Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale (filele 4-5 dos.) s-a adus la cunoștință instanței că:
Instanța constată că într-adevăr prin procesul verbal de aplicare a sechestrului întocmit la data de 02.07.2012, în prezența martorilor asistenți R___ A__ și Zălaru A_______,s-a aplicat sechestrul asigurător asupra autovehiculului marca Peugeot ___________ xxxxxxx, și asupra autoturismul marca Mitsubischi ___________ GC 5540, însă în dispozitivul, respectiv minuta, sentinței penale nr. 535/ 7 oct.2013, pronunțată în dosarul nr._________ al Judecătoriei Sibiu, se face trimitere la menținerea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012 și nu la bunurile menționate în cuprinsul procesului verbal de aplicare a sechestrului.
Prin urmare, în temeiul art. 598 alin. (1), lit. c, Cod procedură Penală, raportat la art. 599 Cod procedură penală a admis contestația la executare formulată de către Judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sibiu. (http://www.rolii.ro/hotarari/59448cd8e49009741f000029).
Prevederi legale incidente:
- art. 598, alin. 1, lit. c, Cod Procedură Penală: Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
În cauză, prin sentința penală nr. 535/ 7 oct. 2013, pronunțată în dosarul nr.________ al Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 25/A/2014 a Curții de Apel A___ I____, s-a dispus, între altele, menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012 din dosarul nr. 5079/P/2010 al P__________ de pe lângă Judecătoria Sibiu, fără a se indica expres bunurile mobile sau imobile care cad sub incidența ordonanței procurorului.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale, în îndeplinirea atribuţiilor sale specifice, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse în dosar, s-a confruntat cu următoarea situaţie:
- două dintre autoturisme erau în proprietatea Inculpatului,
- un altul era în proprietea unui terţ, Inculpatul fiind doar utilizator,
- al patrulea, autoturismul marca Dacia Double a fost în proprietatea SRL-ului deţinut de inculpat, SRL obligat în solidar cu Inculpatul la repararea prejudicului, până la data de 21.12.2011.
Judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei, în temeiul art. 598 alin. (1), lit. c Cod Procedură Penală, raportat la art. 599 Cod Procedură Penală a formulat contestaţie la executare.
Judecătoria Sibiu a admis contestaţia la executare prin Sentinţa penală 683/2016 şi a ridicat parțial sechestrul asigurător instituit strict asupra autoturismului marca Dacia Double C__,___________ C xxxx, an fabricație 2004, înmatriculat pe numele intimatului F______ I___ domiciliat în loc. A_____,_________________, jud. Sibiu și asupra autoturismului marca Dacia Double C__,___________ C xxxxxx, an fabricație 2004, înmatriculat pe numele intimatului V________ M_____ domiciliat în com. Sadu, _____________________, jud. Sibiu, dispus prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012 din dosarul nr.5079/P/2010 al P__________ de pe lângă Judecătoria Sibiu și menținut prin sentința penală nr. 535/ 7 oct. 2013 pronunțată în dosarul nr. XXXX al Judecătoriei Sibiu rămasă definitivă prin decizia penală nr.25/A/2014 a Curții de Apel A___ I____.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reținut că:
Prin sentința penală nr. 535/ 7 oct.2013 pronunțată în dosarul nr.__________ al Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 25/A/2014 a Curții de Apel A___ I____, s-au dispus următoarele:
(...) În baza art. 14 și 346 alin. (1) Cod Procedură Penală, cu aplicarea art. 998-999 Cod Civil și a art. 1 003 Cod Civil, s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. O_________PROD INVEST S.R.L. Sibiu, prin lichidator, la plata sumei de 187.410 lei, cu penalitățile legale până la data plății, către partea civilă Statul Român, reprezentat de A.N.A.F., reprezentată de DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE- ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SIBIU.
În baza art. 357 alin. ( 2), lit. b. s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012 .
Prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012, din dosarul nr.5079/P/2010 al P__________ de pe lângă Judecătoria Sibiu (fila 475 dos.up atașat) s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător, până la concurența sumei de 149.898 lei, asupra următoarelor bunuri: autoturismul marca Peugeot ___________ xxxxxxx, autoturismul marca Mitsubischi ___________ GC xxxxx; autoturismul marca Audi A4 ___________ xxxxxx; autoturismul marca Dacia Double C__ ___________ C xxxxxx și autoturismul marca Dacia Double C__,___________ C xxxxxx.
Prin adresa nr. 9286/12.10.2016 formulată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____-Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale (filele 4-5 dos.) s-a adus la cunoștință instanței că:
- autoturismul marca Peugeot și autoturismul marca Mitsubischi sunt în proprietatea numitului G____ C____ M____;
- autoturismul marca Audi A4 nu a fost și nu este în proprietatea numitului G____ C____ M____ sau a ____________________ SRL, acesta din urmă fiind doar utilizator;
- autoturismul marca Dacia Double C__,___________ C xxxxxx a fost în proprietatea ____________________ SRL până la data de 9.03.2011,dată la care a fost înmatriculat pe numele F______ I___;
- autoturismului marca Dacia Double C__,___________ C xxxxxx a fost în proprietatea ____________________ SRL până la data de 21.12.2011 dată la care a fost înmatriculat pe numele V________ M_____.
Instanța constată că într-adevăr prin procesul verbal de aplicare a sechestrului întocmit la data de 02.07.2012, în prezența martorilor asistenți R___ A__ și Zălaru A_______,s-a aplicat sechestrul asigurător asupra autovehiculului marca Peugeot ___________ xxxxxxx, și asupra autoturismul marca Mitsubischi ___________ GC 5540, însă în dispozitivul, respectiv minuta, sentinței penale nr. 535/ 7 oct.2013, pronunțată în dosarul nr._________ al Judecătoriei Sibiu, se face trimitere la menținerea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012 și nu la bunurile menționate în cuprinsul procesului verbal de aplicare a sechestrului.
Prin urmare, în temeiul art. 598 alin. (1), lit. c, Cod procedură Penală, raportat la art. 599 Cod procedură penală a admis contestația la executare formulată de către Judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sibiu. (http://www.rolii.ro/hotarari/59448cd8e49009741f000029).
- Acasa
- Consultanta Juridica
- Echipa
-
Expertiza
- Societati comerciale
- Drept civil
- Drept financiar bancar
- B2B COLLECTION
- Dreptul muncii
- Arbitraj
- Transporturi
- IT Comunicatii Media si Publicitate
- Concurenta si ajutor de stat
- Reorganizare judiciara si faliment
- Proprietate intelectuala
- Achizitii publice
- Protectia Consumatorului
- Contencios administrativ si fiscal
- Infrastructura si Parteneriat Public Privat
- Articole
- Tarife
- Contact