În materie de competenţă teritorială normele juridice aplicabile reglementează o competenţă absolută pentru a cărei determinare sunt aplicabile regulile prevăzute de Codul de Procedură Fiscală şi în completare normele din Codul de Procedură Civilă, în vigoare la data emiterii de către instanţa penală către ANAF a adresei pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în cauză.
Astfel, pentru o adresă emisă, de exemplu la 13.07.2014, deşi contestaţia s-ar înregistra, spre exemplu, la data de 29.02.2016 vor fi aplicabile dispoziţiile art. 172 alin. 4 din OG nr. 92/2003 potrivit cărora contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”
Observăm că normele de procedură fiscală fac trimitere generică la instanța judecătorească competentă, fără a determina care este aceasta.
Aceste dispoziţii legale se coroborează cu art. 714 Cod Procedură Civilă, potrivit căruia contestația se introducea la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 651 alin. 1 Cod Procedură Civilă, astfel cum aceste prevederi erau în vigoare la data comunicarii adresei Tribunalului Bucuresti (13 iulie 2014), ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Însă, în cazul în care data emiterii de către instanţa penală către ANAF a adresei pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în cauză, ar fi 15.10.2014, spre exemplu, competenţa ar aparţine instanţei de la domiciliul/sediul debitorului.
Astfel, o dată cu publicarea în Monitorul Oficial din data de 16.07.2014 a Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, conform prevederilor art. 147 al. 1 din Constituție, dispozițiile art. 650 al. 1 Cod Procedură Civilă- forma în vigoare la data Deciziei nr. 348/2014, au fost suspendate. Pe durata suspendării acestor dispoziții, până la data intrării în vigoare a modificărilor prin Legea nr. 138/2014, aplicabile în cauzele având ca obiect încuviințarea executării silite erau prevederile generale de la art. 107 Cod Procedură Civilă.
Prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe a fost modificat art. 650 Cod Procedură Civilă care reglementează instanţa de executare. Urmare a acestei modificări configuraţia art. 650 Cod Procedură Civilă este următoarea:
,,Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.’’
Legea nr. 138/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014 și a intrat în vigoare la data de 19.10.2014. (A se vedea în acest sens şi Sentința civilă nr. 302, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sector 1 şi Judecătoria Sector 2:
http://www.rolii.ro/hotarari/5983d6abe4900934230005d4
Astfel, pentru o adresă emisă, de exemplu la 13.07.2014, deşi contestaţia s-ar înregistra, spre exemplu, la data de 29.02.2016 vor fi aplicabile dispoziţiile art. 172 alin. 4 din OG nr. 92/2003 potrivit cărora contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”
Observăm că normele de procedură fiscală fac trimitere generică la instanța judecătorească competentă, fără a determina care este aceasta.
Aceste dispoziţii legale se coroborează cu art. 714 Cod Procedură Civilă, potrivit căruia contestația se introducea la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 651 alin. 1 Cod Procedură Civilă, astfel cum aceste prevederi erau în vigoare la data comunicarii adresei Tribunalului Bucuresti (13 iulie 2014), ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Însă, în cazul în care data emiterii de către instanţa penală către ANAF a adresei pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în cauză, ar fi 15.10.2014, spre exemplu, competenţa ar aparţine instanţei de la domiciliul/sediul debitorului.
Astfel, o dată cu publicarea în Monitorul Oficial din data de 16.07.2014 a Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, conform prevederilor art. 147 al. 1 din Constituție, dispozițiile art. 650 al. 1 Cod Procedură Civilă- forma în vigoare la data Deciziei nr. 348/2014, au fost suspendate. Pe durata suspendării acestor dispoziții, până la data intrării în vigoare a modificărilor prin Legea nr. 138/2014, aplicabile în cauzele având ca obiect încuviințarea executării silite erau prevederile generale de la art. 107 Cod Procedură Civilă.
Prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe a fost modificat art. 650 Cod Procedură Civilă care reglementează instanţa de executare. Urmare a acestei modificări configuraţia art. 650 Cod Procedură Civilă este următoarea:
,,Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.’’
Legea nr. 138/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014 și a intrat în vigoare la data de 19.10.2014. (A se vedea în acest sens şi Sentința civilă nr. 302, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sector 1 şi Judecătoria Sector 2:
http://www.rolii.ro/hotarari/5983d6abe4900934230005d4
